Viața unei vloggerițe. (VOLUMUL 1)

Capitolul 17.

Razele soarelui ce abea și-a făcut loc pe cerul albastru, au invadat camera printre spatiile goale ce nu au fost acoperite de draperia colorată viu.

Mi-am deschis ochii, începând să mă întind pe așternuturile roz, foarte subtiri încât se vede salteaua de un alb imaculat.

M-am ridicat incet din pat si mi-am incalcat boteseii roz cu urechiuse de iepure. M-am scarpinat pe spate, apoi au urmat ochii la acest proces pe care il fac aproape zilnic.

Am mers până la dulap, unde turnuri  lungi de haine zăceau de ceva timp. Mi-am ales un tricou galben și o pereche de blugi negri, foarte strâmți, cu talie înaltă. Am scos și un prosop alb și un șampon cu miros de fructe exotice, pe care îl am de ceva timp.

Am mers căscând într-una către baie. Casa era liniștită și nici măcar un "pâs" nu se auzea. Părinții mei ori nu au venit, ori încă dorm. Sigur nu au avut o noapte prea bună, probabil au fost chemați de urgență la muncă.

Tatăl meu își dedică tot timpul locului său de muncă. Din câte am înțeles, că nu prea vorbește despre asta, el lucrează la o mică firmă de textile, iar mama este secretară la biblioteca din centru.

Nu prea sunt sigură dacă îmi zic adevărul sau doar aruncă niște miciuni foarte credibile, deoarece niciodată nu-i văd când pleacă și niciodată nu lucrează de acasă, mai ales că mereu ajung târziu și niciodată nu mă pot duce la canto, la care mă gâdesc să renunț deoarece în curând voi pleca la facultate.

Cu gândurile mele, ce dezgroapă zilnic amintiri bune și rele, nu am realizat când am trântit maioul albastru cu buline și pantalonii lungi extrem de largi, cu pisici, către gresia albă.

Rămând în lenjeria mea intimă, m-am privit câteva clipe în oglindă, încercând să ignor cicatricea adâncă de deasupra buricului.

Imediat, mintea mea a fost invadă de amintirile din acea zi, când totul a fost fatal pentru unchiul meu, Harry, și pentru mătușa mea, Susan, care a murit în acel moment tragic.

Totul începe să fie clar, de la avionul care mergea spre Madrid, apoi aripa lungă care s-a rupt bucățele, oamenii care țipau din toți rărunchii, mama care a reușit să dea drupul la tobogan, explozia și ultimele cadvre ce au fost arse.

O lacrimă a alunecat pe obrazul meu roșu, alături de altele care au urmat câteava minisecunde mai târziu.

-Scumpo, de ce plangi? m-a întrebat mama plină de îngrijorare.
-Ăm, nimic, nimic, am spus rapid ștergându-mi micile picături fierbinți cu dosul mâinii stângi.
-Ba este ceva. Ești bine? a întrebat încă o dată nesigură mea de această întâmplare.
-Bine, este, am răspuns. Mi-am amintit de acea zi. Ăm, mă uitam în oglindă și am văzut cicatricea cea zace deasupra buricului meu. Mamă, atunci era să mor, am spus rapid fără să-mi dau seama.

Cuvintele erau din suflet, și printr-un motiv sau altul, le-am spus fără să-mi dau seama sau să gândesc ce am spus.

-Scumpo, totul a trecut. Asta este important, m-a încurajat afișand un zambet perfect.

Am ridicat ochii triști din gresie și am încercat să-mi arcuiesc și eu buzele cărnoase într-un zâmbet.

-Haide! Azi avem treabă, a spus luându-mă total prin surprindere.

Aveam de gând să mănânc un bol cu cereale cu lapte, după două ore să beau un fresh de portocale, apoi să mă duc să citesc o revistă de modă.

-Unde mergem? am întrebat-o.
-La mall, iar diseară mergem la o petrecere. O să fie superb, iar eu am de gând să cumpăram rochițe și pantofi cu toc pentru amândouă.

Perfect, tot planul meu de a mă relaxa azi, a fost dus pe apa sâmbetei.

-Ok, am răspuns.
-A, nu te vei îmbrăca cu urâțeniile alea, a spus arătând cu degetul arătător spre hainele mele împăturite ce așteaptă pe scăunelul alb.

A plecat fără să mai spună altceva, lăsându-mă în ceață totală. Urâțenii? Ea mi le-a cumpărat, adică defapt aproape toată garderoba mea este achiziționată de ea.

În câteva secunde, în care m-am gandit la acest lucru, și în care am apucat să rămân goală pentru a mă băga în duș.

********************************

ANUNT FOARTE IMPORTANT!

Vineri am teza la română, acest fapt nelăsându-mă să scriu. Am ținut morțiș ca azi să postez un capitol și să nu vă las până miercurea viitoare fără măcar un capitol. Marțea viitoare am teza la mate.

Sper să vă plăcă!💜👌