"Și știi,Ayame. Lucrurile astea dor din ce în ce mai tare,iar inima mea...inima mea..nu mai rezistă"spuse si se ridicase de lângă ea, apropiindu-se de marginea blocului.
"Uneori traiesc cu impresia ca doar tu mai esti aici, ca lor nici macar nu le pasa de existenta mea..ca..sunt un nimic in casa aia. Tot ce fac e gresit, tot ce spun e incorect, ei..ma urasc."se intoarse cu fața spre fată, sprijinindu-se de betonul rece.
"Altfel de ce s-ar comporta asa? De ce s-ar mai numi parintii mei,cand nici macar la mesaje nu pot raspunde, de ce ma simt ca si cum nu m-au vrut vreodata?"lacrimile aparusera, curgand incet pe fata palida.
"Am incercat, m-am chinuit sa-i fac mandrii. Mi-am consumat orele invatand, facand tot felul de lucruri..mai stii? Atunci cand mergeam la olimpiade si nu puteam iesi pentru ca trebuia sa invat pentru nationale? Imi sacrificam timpul relatiei noastre, pe prostiile alea.. Acum chiar regret ca am facut asta. Chiar as vrea sa dau timpul inapoi, chiar as fi vrut sa fiu cu tine."
Se uita profund in ochii ei,la scurt timp zambetul lui fiind dezvaluit.
"Te iubesc..enorm,stiai asta? "
Fata dadu sa se ridice,dar o opreste cu un semn lejer din mana. Ofta adanc, lasandu-si capul sa cada, facand apoi mici rotatii ale gatului, auzind infundat pocniturile.
"Stai acolo, nu are sens..oricum o sa ma urasti dupa.."spune inca privind in pamant.
Se ridica,stergandu-si rapid lacrimile, venind spre ea, luandu-i fața intre palmele lui reci, si-i saruta incet fruntea. Acea raceala pe care o simtea mereu atingandu-l,ii aducea confirmarea ca e sincer..stia prin ce trece si stia ca nu o minte. Il iubea, la fel si ea.
"Iarta-ma pentru tot,Ayame. Te implor, ai grija de capusorul asta al tau si du-te cat mai departe de locul asta intunecat.Nu-i lasa sa te distruga,asa cum au facut cu mine."
Se departa pentru a doua oara de ea, dar de data asta nu se mai sprijini de balustrada. Se aseza pe ea, cu fața la fata,privind-o din nou in ochi. Ii zambi scurt, in timp ce ea ii analiza rapid miscarile. Inca o lacrima cazu, facandu-i semn cu mana,ca si cum si-ar lua ramas bun, si se lasa pe spate, simtind in sfarsit libertatea si fericirea.
