Muzica rasuna in toata casa, paharul de suc era in permanenta langa noi, iar gurile noastre nu se mai opreau din vorbit. Erai mahnita, ca vei pleca, ca el nu te place si ca tot lui nu-i pasa de mutarea ta si in acelasi timp..te durea ca cele mai dragi persoane si-au dat jos masca.
Iar eu..eu eram acolo, privindu-te si incercand sa-ti alin durerea. Pentru ca stiam cum e. Si eu m-am despartit candva de tot ce imi era mai drag, crezand ca nu ma voi putea acomoda, nu voi putea trece peste vreodata, dar stii ce? Am dat in si mai mult bine, asteptarile mele fusesera intrecute. Si eu am aflat ca el nu ma place si am plans..mult, dar am fost doar o fraiera. N-a meritat nici o lacrima de a mea si nici el nu merita tristetea ta, nu merita ceea ce faci pentru el, nu merita nici o secunda pe care o acorzi gandurilor cu el, vei vedea asta. Ah, si da, si pe mine m-a durut cand ei m-au lasat, m-au lasat sa ma pierd printre minciuni, pana cand o palma de adevar m-a trezit la realitate, exact la final, cand nu stiam ce e cu mine, in ce directie sa o mai iau, ei..mi-au adus inca un drum in fata, m-au stors de puteri si m-au lasat la intersectia infernului, in pamantul nesigurantei si neincrederii in sine, ce s-a transformat in noroiul din care nu ma mai puteam ridica.
Dar vei trece peste, sunt sigura de asta, esti puternica, mereu vei fi si stiu sigur ca te vei acomoda, ii vei calca in picioare pe toti cei care ti-au gresit si vei vedea ca cei din jurul tau nu ti-au dorit raul atunci cand te-au smuls de langa caldura celor pe care ii credeai buni, pana acum o odinioara.
Si totusi..nu ai putut sa vezi dincolo de ochii mei sticlosi, plini de racoare, nu ai vazut durerea. Stiu ca nu am fost alaturi mereu, ca nu ti-am facut pe plac si ca de multe ori, eram nervoasa si nu aveam timp de tine, dar ma durea..plecarea ta ma durea enorm.
M-ai intrebat de cat timp ne cunoastem..eu te stiam de cand abia invatai sa mergi, de cand toata lumea era in jurul tau, eu fiind mereu cea data la o parte. Dar nu mi-a pasat, am trecut peste, de ce? Am tinut si tin la tine ca la o sora pe care nu am avut-o..si am constientizat prea tarziu ca am pierdut timpul.
Toate aceste clipe au trecut pe langa mine si sincer, mi-as dori enorm sa nu trebuiasca sa pleci, sa mai stai aici inca o suta de ani. Ti-as promite ca nu te-as mai lasa singura, nu te-as mai refuza si as incerca sa te invat ce stiu eu mai bine.
Scriu asta si lacrimile se preling lin pe fata mea, simtind singurul regret din viata asta. Imi pare rau ca nu am petrecut mai mult timp impreuna, ca nu am putut sa te fac sa razi mai mult si ca nu am putut sa-ti aduc alinare mai des.
Acum doar o sa stau si o sa ma uit in gol, obisnuindu-ma cu gandul ca aceasta prietenie va muri in curand, la fel ca toate celelalte.
