Priveam nostalgic pe fereastra camerei, ma uitam la luna. Atat de frumoasa, asa linistitoare si totusi..asa departe. La fel ca ea. As vrea ca acum s-o am in brate, s-o strang cat pot de tare si sa nu-i mai dau drumul vreodata. S-o sarut incet si sa simt ca e doar a mea. Pentru fiecare secunda, minut, ora, zi..toata viata, doar a mea.
Niciun sunet, nicio miscare, nimic. Eram doar eu si o casa modesta de la marginea orasului. Ai mei nu erau nici azi langa mine, mama fiind undeva pierduta prin orasul asta, iar tata pe alte meleaguri. Dar ceva era schimbat.
O voiam. In seara asta o voiam, mai mult ca niciodata. Amintirile se miscau rapid in mintea mea, lacrimile cazand incet pe obrazul alb. Mi-am lasat privirea sa-mi cada, izbindu-se de mainile parca scheletice.
Corpul meu refuza sa manance, refuza sa mai aiba grija de el, astfel explicandu-se scaderea drastica a greutatii. Chiar si asa, nu-mi pasa.
Dupa cateva incercari esuate de a ma ridica, am reusit sa ma deplasez catre bucatarie. Ma sprijineam cu greu in brate, simtind cum ameteala ma loveste puternic, trantindu-ma brusc de podeaua ca gheata.
Capul se rezema de dulap, nestiind ce sa mai fac. Ea..murise in bratele mele. Aflasem de boala ei mult prea tarziu pentru a o mai salva. Ma chemase la spital, prima data cand o facuse. O gasisem pe un pat alb, intr-o camera pustie, inconjurata de tot mirosul ala de loc statut si medicamente, abia respirand si prinsa printre atatea fire.
Eu am fost ultimul pe care l-a privit, ultimul caruia i-a destainuit iubirea, ultimul pe care l-a distrus. I-a luat inima si a rupt-o-n mii de bucatele, ca mai apoi sa arunce niste cuvinte de iertare, crezand ca voi putea trece peste..chiar am facut-o.
Oricat m-ar fi ranit, stiu c-am iubit-o, si stiu ca si ea a facut-o, imprejurimile fiind singurele ce o retineau. Ea era regina..regina mea, dar si a tuturor ratatilor din liceul ala. Nu avea voie sa se coboare la nivelul meu.
Mi-am ridicat mana, dand drumul la gazul buteliei, revenind la pozitia initiala. Ultimele amintiri cu ea imi misunau prin minte. Eram in fata casei ei, amandoi cu ceva alcool la bord. Ma tarase dupa ea pe motivul ca ii era frica, dar nu asta conta.
O priveam parca hipnotizat cum tot misca din gura aia, pana cand, enervat de chestia asta, mi-am bagat mana in parul ei, apropiind-o brusc de mine si sarutand-o cu patima. Nu ma refuza, nici macar nu intra in discutie asta. Ne-am indepartat incet, atunci cand ramasesem fara aer, ca mai apoi fiind distrasi de tatal ei.
Nu stiu cum naiba, dar aparuse in spatele nostru, ne vazuse, dar nici c-as fi dat doi bani pe asta. Am facut doi pasi inapoi, ea tipandu-se la barbat, dar acesta nu avea alta grija decat sa arunce cu ce avea la indemana. O luasem la fuga rapid, dar in niciun caz suparat, ci mai fericit ca niciodata.
Revenind la realitatea, ameteala ma cuprinsese rapid, durerea de cap aparand si ea si simtind cum plutesc. Pleoapele mi se pareau prea grele, asa ca mi-am usurat treaba inchizandu-le, stiind ca nu va mai trebui sa le deschid vreodata.
