Paseam alene pe betonul rece, privirea fiindu-mi in pamant, alaturi de increderea in sine. Intrasem intr-un loc total necunoscut mie, fete noi, aer schimbat si o cu totul alta atmosfera.
Dupa spusele lor, urma sa incep o viata noua, un alt nivel al jocului si totodata, inca o sansa de a scapa de propriul trecut.
M-am oprit la cativa pasi de un grup de elevi, ce radeau enervant de tare pentru urechile mele si imi provocau un sentiment..oribil. Ar fi prea dur sa zic greata, dar nici prea departe nu era.
Mi-am ridicat capul, aruncandu-mi ochii in jur, sperand sa gasesc ceva placut mintii mele, dar..in zadar. Asta pana cand, o vazusem pe ea.
Un suflet asa firav, era atat de slabuta, presimteam deja ca o pot lua cu o mana pe sus si atat de alba. Parul ii ajungea pana la solduri, acoperindu-i bratele subtiri si lipsite de orice forta. Se uita pierduta pe hol, avand acelasi scop ca mine, dar nici ea nu gasise un rezultat destul de bun, observand asta dupa ce isi lasa capul in jos.
Fara sa-mi dau seama, inima imi batea cu putere, iar stomacul meu nu era la fel de linistit. Ma uitam intens la fata, incercand sa-i zaresc chipul, dincolo de firele de par razlete. Un tipat brusc, venit de prin aproprierea mea, ii atrase atentia.
Era...sublima, si in acelasi timp..o cunosteam. N-am mai vazut-o de cativa ani buni, dar acum era aici. Pot spune ca ii dusesem dorul. Acum 5 ani o vazusem prima data si inima imi batea exact ca acum. Am facut cunostinta, am facut-o sa aiba incredere in mine, ba chiar..am iubit-o. Pana cand a plecat, s-a mutat la cateva zeci de mii de km, lasandu-ma cu mii de semne de intrebare si cu o mare durere in inima. Dar nu m-am oprit din a o iubii, n-am ramas prieteni, dar mereu am "urmarit-o".
Mereu i-a facut placere sa scrie, astfel cu ajutorul unui cont fals, am putut sa-mi incalzesc sufletul cu acele cuvinte.
Panza de amintiri din fata ochilor imi fu rapid rupta cand auzisem si al doilea tipat, de data asta venit din partea ei. O zarisem undeva jos, iar fara a mai gandi, in doi pasi ajunsesem langa ea, alaturi de o tipa si un profesor presupun.
Asistenta venise si ea imediat, eliminandu-ne din calea ei vizuala si punand mana pe fata. Din putinele zdruncinaturi pe care i le daduse femeia, am putut sa vad cum se rostogloseste un tub cu pastile de langa corpul fetei.
"E moarta."
M-am departat si in minte mi-a aparut aceeasi intrebare de la moartea mamei incoa'. De ce toti oamenii buni din viata mea..dispar?
