O dorinta atat de aprinsa zvacneste in piept, mi-as dori atat de mult sa-i pot scrie, sa-i spun ca i-am dus dorul si ca-l iubesc mai mult decat si-ar imagina el vreodata.
Sa-i spun ca acel copilas lasat printre vise, de mic, a tanjit seara de seara dupa el.
Dar nu, orgoliul a fost mai mare decat acel copil si din nevoia de a nu-l rani, l-a dat la o parte, totusi..nu a uitat nici macar o secunda ce-i spusese atunci, voia sa creada cu tot sufletul ca se va tine de cuvant si nu va renunta niciodata la ea, oricat de incapatanata e, el stie ca ea inca nu are idee ce vrea si ca atunci cand se va decide sa se intoarca, el o va astepta cu bratele deschise, asa cum a facut-o mereu.
Deschideam telefonul din cinci in cinci minute, in speranta ca numele lui va aparea acolo sa-mi lumineze restul serii, pentru ca m-am saturat de atata singuratate..te vreau aici..
Dar cu fiecare secunda ce trece, speranta mea moare incet..
