Mergea acasă.
Trecuseră 10 luni de când nu mai fusese la familia sa, abia aștepta. Gândurile ii umblau aiurea, stând pe locul din dreapta al mașinii, privind lung către câmpurile pline de muștar. Își aminti de ea. O simplă fată, o cunoscuse acum 6 ani. Ii ducea dorul, tânjea să-i simtă corpul firav intre braţele lui, adora felul ei adorabil de a fi, cum părul ii cădea ușor peste umeri, cum acei ochi albaștrii îl priveau blând, simţind cum timpul se oprește în loc, iubea vocea ei caldă, care parcă îi făcea inima să tresară, adora totul la ea.De când plecase, simtea cum înnebunește. O voia atat de mult, nu sa facă ceva împreună, ci pur si simplu, doar sa o privească. O iubea, iar iubirea lui se mărea pe zi ce trece, dependenţa fiind una puternică simţind că fără ea..lumea nu mai are sens.
Ţi se pare ceva stupid, așa-i? O să mai vorbim când o să-ţi găsești iubirea, când o s-o vezi cu ochii tăi cum pleacă și parcă nu se mai întoarce, cum speranţa moare încet zilnic și cum dorul și grija cresc considerabil de la o secundă la alta.
Spusesem de o familie, nu?
Da, ele erau familia lui. Se putea ca ea să nu aibă o copie in miniatură? O păpușă, ochii mari si plini de curiozitate, o guriţă mică, dar care parcă nu se mai oprea din bolborosit cuvinte stâlcite, un năsuc la fel, toate așezate pe o piele albă si catifelată acoperită de un păr creţ si nebunatic ca micuţa stăpână.
În faţa ochilor i se derulau toate momentele când îngerașul fugea cât de repede putea către braţele lui, agăţându-l strâns de gât, lăsându-se învârtită și scăpînd mici chicoteli.
Mașina se opri. Stagna undeva pe dreapta autostrăzii traversată constant de tot felul de autovehicule grăbite. El revenise cu picioarele pe pământ, nebăgând în seama cuvintele șoferului, aruncându-și privirea după cele două comori ale lui.
Le văzu, pe partea cealaltă.Amândouă îi făceau cu mâna, zâmbetele angelice întâmpinându-l. Ieși rapid din mașina. Făcu un pas și imediat un sunet asurzitor îi umplu timpanele. Privirea lui era încă asupra fetelor, care acum nu mai zâmbeau, citindu-se ușor frica. Se uită în stânga lui, văzând mașina ce se apropia in viteză.
Brusc, firul se rupsese.
Bărbatul fu azvârlit metrii buni, totul sub privirele lumii. Timpul încetini. El își ridică puţin capul, le găsi pe fete, alergând, dar întunericul îi acoperi de îndată privirea.
Într-un final,el se întorsese acasă..pentru totdeauna.
