Buzele imi erau uscate, parul ciufulit, respiratia grea. Eram deja in Londra, intr-o padure mai departe de castel, dar ma simteam asa obosita, iar calul meu la fel. Asa ca ne-am oprit la un lac, in mijlocul padurii. O bancuta era asezata langa trunchiul unui copac foarte mare, iar apa era asa limpede. M-am dat jos de pe calul foarte obosit si am pus micul rucsac -pe care l-am primit de la Harold- pe banca. Am umplut sticla cu apa, iar dupa ce am baut cateva guri, am indesat-o inapoi in rucsac. Am oftat si m-am asezat langa acesta. Apoi mi-a venit o idee. Daca tot sunt aici, de ce sa nu fac o baie bine meritata?
Mi-am dat jos rochia si am intrat in apa, cu pasi mici ca sa o incerc. Cand am observat ca e foarte calda, am intrat direct sub apa, iesind apoi la suprafata. Apa imi ajungea pana sub sani, iar parul meu lung imi acoperea tot spatele, lipit de pielea mea. Am inspectat locul unde eram si am observat ca lacul era inconjurat doar jumatate de roci mari, doar in spatele meu-unde era banca- fiind descoperit.
Mi-am trecut degetele prin par, apoi mi-am trecut palmele peste brate, pe abdomen, incercand sa imi curat corpul. Apa era fierbinte, emanand abur foarte putin vizibil si dupa o calatorie de o zi, coapsele ma dor. Mi-am spalat fata si am oftat. Parintii trebuie sa fie ingrijorati. Gandul mi-a zburat la Alexander, blondul care imi este cel mai bun prieten. Si el trebuie sa fie ingrijorat. Cand eram mai mici, pe la sase ani, incepusem sa ma atasez atat de tare de el, incat nu rezistam mai mult de o ora fara el, ce zic eu, nici douazeci de minute. Asta imi aduce aminte de o intamplare de atunci.
*Secventa retrospectiva*
-Multumim pentru masa, Amy!
Amy este bucatareasa noastra, iar ea face cea mai buna mancare. Mama nu ma lasa sa mananc prajituri, decat la baluri sau petreceri, dar ea imi mai da cate o bucata cateodata, pe furis. Alexander se ridica de la masa, iar eu fac la fel.
-Uite ce vreme frumoasa e afara! Alex arata cu degetul pe fereastra, iar eu zambesc.
-Hai, trebuie sa ne jucam neaparat, e prea frumos afara sa stam in casa. Il iau de mana si incepem sa fugim pe hol.
Deschidem usa de la sala tronului si ne indreptam spre iesirea din castel. Cand vrem sa deschidem usa principala, imi aud numele.
-Mika! Trebuie sa te pregatesti pentru balul din seara asta! Mama imi spune venind cu pasi repezi spre mine.
-Alexander. Vino in camera ta, trebuie sa te pregatesc. Il aud si pe Sebastian (see what I did there?), majordomul blondului.
Ma intristez imediat. ne uitam unul la altul si ne luam in brate.
-Copii, va veti revedea peste o ora. Nu e ca si cum nu va mai vedeti niciodata! spuse mama, razand.
Ma despart de el si radem, dar nu ne miscam. Ma uitam in ochii lui frumosi si vedeam numai tristete.
-Oh, haide! il aud pe tata si ma simt ridicata. Sunt aruncata peste umarul lui si se indreapta spre camera mea. Incep sa rad si ii dau cu pumnii jucaus in spate.
-Nuuuu, Aleeeeeeexander. Ajuta-maaaaaa. Nu vreau sa plec de langa tineeeee! tip, prefacandu-ma trista si imi intind mana spre el.
-Voi veni dupa tine, printesa mea! Doar asteapta! se preface curajos si isi da cu pumnul in piept.
-Te voi astepta, dragul meu!
Ne bufneste rasul pe toti, inclusiv pe tata si iesim din sala tronului.
Dupa ce am fost imbracata intr-o rochie lunga, albastra cu volanase, nu prea confortabila, -dar sunt obisnuita- in pantofi negri si parul aranjat intr-un coc frumos. Aratam prea elegant pentru varsta de sase ani, iar mie nu imi place sa port asa mult rochii. Mereu am fost mai baietoasa. Eu si Alexander faceam intreceri prin padure, iar cu ajutorul lui am invatat cum sa manuiesc foarte bine sabia si arcul.
Am iesit din camera, cu Tom in spatele meu. Acesta era gardianul meu personal, ma urmarea peste tot numai sa stie ca sunt in siguranta. Si chiar am reusit sa ma imprietenesc foarte bine cu el.
-Aratati foarte bine, printesa! cred ca Alexander va ramane gura-casca cand va va vedea. Imi zambeste diabolic.
Cu obrajii rosi i-am dat un pumn in umar si am inceput sa radem.
-Stiu, nu? Sunt foarte frumoasa! glumesc in continuare.
-Si foarte modesta. Continua, zambind.
-Oh, da.
Radem din nou si ajungem in sala balului, asa cum o numesc eu. Muzica facuta de vioara si pian imi mangaia urechile. L-am cautat cu privirea pe blond si l-am vazut razand impreuna cu parintii mei si tatal sau. Am zambit si i-am facut semn lui Tom ca poate pleca sa se relaxeze si el cu prietenii sai.
M-am indreptat cu pasi mici spre familia mea, iar atunci cand Alex m-a observat a ramas surprins. Ne-am apropiat normal unul de altul, ca si cand eram doi adulti care voiau doar sa vorbeasca. Aveam expresii serioase amandoi, iar cand am ajuns in fata lui, acesta s-a aplecat si mi-a sarutat mana, iar eu am dat usor din cap.
-Ma bucur sa va revad, printesa Raegen. Aratati minunat in seara aceasta. Imi arunca un zambet mic.
-Oh, dar si dumneavoastra la fel, domnule Belmont! exclam politicoasa.
Stam asa ceva timp, iar dupa incepem sa radem.
-Deci, cum ai putut supravietui atat fara mine? ii soptesc si il iau in brate.
-Nu am putut, credeam ca mor! rade si ne despartim.
Chicotesc si rosesc.
-Imi acordati acest dans, printesa?
-Desigur!
Si am dansat in timp ce radeam de glumele pe care le spunea.
*Sfarsitul secventei retrospective*
Am chicotit cand mi-am adus aminte de copilarie. Mi-e asa dor de el.
-Mikaela? aud o voce mai departata si imi intorc capul in spate, scufundandu-ma pana la gat in apa.
Alexander statea langa banca, calul lui fiind deja langa al meu.
De cat timp sta acolo?
Te rog nu ma omori @DarkShadowHrs ,uhm...daca mor sau ceva, dati vina pe ea, okay?
Kisses :*
*necorectat, imi pare rau pentru greseli*
CITEȘTI
✓ Pact cu diavolul
Jugendliteratur❝Te-am înecat și pe tine odată cu mine, în nebunia mea, în gândurile mele psihopate, acum întunecate de intențiile mele diavolești. N-am regretat nici o clipă totuși, pentru că știam că este singurul mod prin care te puteam avea aproape de mine. Sin...
