*Din perspectiva lui Alexander*
O urmaresc pe Amanda pana intr-o camera oarecare, pe care o recunosc ca fiind bucataria. O camera goala, nici o persoana nu era aici, tot personalul era in sala tronului, bucurandu-se de petrecere. Privesc podeaua, pur si simplu nu ma pot uita in ochii ei. Intamplarea mi se deruleaza in minte, iar vina mi se asterne pe umeri. Atat de greu...atat de greu era sa imi tin inima din a bate asa tare, atat de greu sa imi reglez respiratia, care mi s-a oprit, cand am auzit-o razand. Dar nu era la fel ca atunci. In loc de rasul ei dragut, plin de veselie, era unul sumbru, aproape infricosator.
Deodata m-am simtit impins si am cazut direct pe blatul bucatariei. Mi-a prins gulerul camasii si m-a tras spre ea.
"-Ne reintalnim, dragul meu Alexander. Mi-a fost dor de tine." Imi spune peste buze. Am vrut sa o imping de pe mine, dar m-a sarutat si chiar in acel moment usa s-a deschis.
*Din perspectiva Mikaelei*
"-Oh, haide. Ne vor da disparuti daca mai stam mult aici." Se plange James in timp ce ma trage de mana, incercand sa ma duca in castel. "Dar nu vreaaaaaaau." Ma milogesc de el. Ma durea capul foarte tare si tot ce voiam era sa stau afara, in liniste...daca aceasta fiinta hiperactiva m-ar lasa in pace odata!
"-James, lasa-ma sa stau aici. Te poti duce tu, vin si eu imediat." Vocea mea s-a facut auzita printre plangerile lui. S-a oprit si m-a privit ciudat. Pune el ceva la cale. Chiar cand in minte mi se derulau posibilitatile pe care le aveam in minte, un gand m-a strapuns.
"-Oh, nu." Soptesc si ma dau un pas in spate, dar el doar zambeste si vine dupa mine. "nu, nu, nu, nu, nu, nuuuuuu." Tip ultimul cuvant si o iau la fuga prin gradina. Ma urmareste si ma prinde fara greutate. Ma intoarce spre el si isi pune mainile pe talia mea. Ii vad veselia in ochii sai frumosi si pentru un moment uit de pozitia respectiva. Incepe sa ma gadile, iar eu pufnesc intr-un ras zgomotos. "Nuuu, Ja-mes, ter-mi-naaaaaa." Spun printre rasete si chicoteli.
"-Spune ca ne vom intoarce si ma voi opri." Imi zambeste jucaus, iar eu doar aprob rapid din cap. Se opreste si iau o gura mare de aer, apoi ma uit urat la el.
"-Te urasc asa mult." Zic si ii dau un pumn in piept.
Isi pune palma pe locul lovit si se preface ofensat.
"-Ma jigniti, printesa. Si eu care credeam ca ma iubiti."
"-Ti-ai dori tu." Imi dau ochii peste cap si plec de langa el spre gradina, fara nici un gand sa merg din nou in castel. Dar universul nu tine cu mine si in momentul respectiv ma simt trasa inapoi, iar James ma ridica aruncandu-ma peste umarul lui.
"-Ahhh, James! Lasa-ma jos, idiotule!" Tip si ii dau cu pumnii in spate, dar el doar rade. ?"James, serios, lasa-ma jos, de data asta promit ca intru cu tine in castel!" Ii spun mai calm de data asta. Nu cred ca era foarte frumos sa intram asa in sala tronului. M-a pus jos si m-a luat de mana. I-am aruncat o privire urata si el a ramas la expresia lui de copil inocent. Am intrat in sala tronului si ne-am indreptat spre parintii nostri care discutau veseli.
Conversatia era aprinsa ca de obicei. Orice conversatie la care participa mama este vesela din cauza entuziasmului ei. Sr atateam in liniste si doar ascultam cum mama le explica barbatilor despre nu-stiu-ce eveniment care a avut loc acum cateva zile, dar eu nu eram atenta. Il tot cautam cu privirea pe blond, fara sa-l gasesc pe undeva. James mi-a observat miscarile si a inceput si el sa caute. Mi-a aruncat o privire de 'nu l-am gasit' si mi-a facut semn cu capul sa il urmaresc.
'Normal ca vin dupa tine, doar ma tii de mana, idiot ce esti, de parca as putea fugi. Nu vezi cati metri ai, matahala?'
Gandesc si imi dau ochii peste cap. Verificam mai multe camere, dar fara succes. James avea o privire ciudata. Simteam ca imi ascunde ceva, asta dupa ce am vazut cum incerca sa-si abtina colturile gurii din a se ridica. Ne indreptam spre bucatarie.
Stiam drumul pentru ca veneam de multe ori aici pentru a fura ciocolate de la servitori, mai ales de la Matilda. Mereu mi le dadea fara ca nimeni sa stie. Nu aveam voie si nici acum nu am sa mananc ciocolata. Mama imi spune ca ma ingras si nu e menit pentru o printesa sa fie grasa. Am vrut sa-i spun sa nu mai fie asa nepoliticoasa despre un simplu trup. Sunt multe printese cu greutate putin mai mare decat ar trebui si sunt la fel de frumoase.
Am ajuns in fata usilor bucatariei si deja aveam o presimtire proasta. Voiam sa deschidem usa, cand am auzit niste voci. Ne-am aruncat priviri confuze si mi-am lipit urechea de suprafata usii.
"-Ne reintalnim, dragul meu Alexander. Mi-a fost dor de tine."
I-am facut semn lui James ca poate intra, iar el a facut-o cu putere, incat usile s-au izbit de peretii bucatariei, ecoul sunetului raspindindu-se prin toata camera. Privelistea 'minunata' pe care o aveam m-a lasat surprinsa. Alexander rezemat de vlatul bucatariei cu o fata misterioasa peste el, sarutandu-l...
Il saruta, o saruta.
O saruta cu acele buze care le-au atins si pe ale mele. Furia m-a cuprins, dar am incercat sa raman calma. Acestia au tresarit si s-au indepartat cand au auzit usile. Ma uitam la Alexander, care ma privea socat, apoi mi-am intors privirea spre James, care a inceput sa rada. A batut din palme odata si s-a aplecat, aratandu-mi intensitatea amuzamentului care ii curgea prin vene.
"-Eram sigur ca va gasesc aici, indragostitilor. Ti-am spus, Mikaela." Se intoarce spre mine, zambind ca un copil. Imi dau o palma usoara peste frunte si ma uit la el.
"-Serios, ma? Tocmai ce i-am prins ca se giuguleau prin bucatarie si tu inca te mai gandesti la ceea ce s-a intamplat mai devreme?" Sarcasmul se prelingea pe fiecare cuvant spus.
*Mai devreme*
"-Bucatarie/sala de mese." Spunem amandoi in acelasi timp.
"-Bucatarie." Zice apasat, pasind mai aproape de mine.
"-Sala de mese." Spun la fel.
"-Pe ce punem?"
"-Pe ce vrei sa punem?"
"-Daca ei sunt in bucatarie imi dai un sarut." Imi zambeste diavolesc. Imi mijesc ochii la el.
'Nenorocitu' dracului.'
"-Daca ei sunt in sala de mese imi vei fi servitor o luna." Chicotesc, gandindu-ma deja la ce am sa-i fac.
"-De acord."
Dam mana si plecam spre bucatarie, fiind cea mai apropiata.
*In prezent*
"-Aici?" Imi las mainile sa cada pe langa corp, deja enervata de situatie si faptul ca am pierdut.
"-Dap."
"-Acum?"
"-Mhm."
"-In fata lor?"
"-Doar fa-o odata." Zice exasperat si chiar atunci il apuc de gulerul camasii si imi lipesc buzele de ale lui, intr-un saurt scurt.
"-Fericit?" Oftez.
"-Cel mai." Zambeste fericit. Doamne, nici macar nu se aseamana cu persoana de acum cateva luni, cea care m-a rapit. Acum se purta ca un copil. Defapt, mai rau decat unul. Ofteaza si se intoarce spre fata si Alexander, care se uitau confuzi si nervosi. Fata confuza, ca si cand nu avea nici un habar ce dracului facem aici si Alexander nervos. Probabil pentru ca le-am intrerupt momentul infierbantat.
"-Acum, ce sa facem cu voi?" James isi pune mainile in solduri si se gandeste.
"-L-am gasit pe blond, acum hai sa ii lasam singuri. Se pare ca i-am intrerupt." Spun sarcastic si il iau de brat pe James, iesind pe usa.
"-Mikaela, stai, pot sa-ti explic-" Incearca Alexander sa spuna.
"-Pastreaza pentru tine, noi avem un bal de continuat si oameni sa distram." Iesim pe usa, hotarati ca sa ne distram pana nu ne mai putem tine pe picioare.
Bua, bua, bua. Scuzati-ma ca e scurt, da-s pedepsita si i-am furat laptop-ul sora-mii si am scris rapid, da' nu puteam sa nu scriu, ca-mi venise ideea asta si na', sper ca v-a placut. Am un isoric de sters si un laptop de pus la loc. Ceau!
*necorectat in pana mea*
CITEȘTI
✓ Pact cu diavolul
Roman pour Adolescents❝Te-am înecat și pe tine odată cu mine, în nebunia mea, în gândurile mele psihopate, acum întunecate de intențiile mele diavolești. N-am regretat nici o clipă totuși, pentru că știam că este singurul mod prin care te puteam avea aproape de mine. Sin...
