❝Te-am înecat și pe tine odată cu mine, în nebunia mea, în gândurile mele psihopate, acum întunecate de intențiile mele diavolești. N-am regretat nici o clipă totuși, pentru că știam că este singurul mod prin care te puteam avea aproape de mine. Sin...
M-am trezit, respirand greu. Ridicandu-ma din pat, m-am indreptat spre fereastra, numai sa observ ca e inca noapte. Am oftat prelung si mi-am pus mainile pe fata, incercand sa-mi sterg imaginile din visul meu. Deja al treilea pe saptamana asta. In fiecare seara altul, diferit, dar cu aceeasi idee.
Mereu cu ea.
La naiba, sunt deja atras de fiinta ei firava. Propriile ganduri imi dau fiori. Am vazut-o de atatea ori in asa multe ipostaze, am urmarit-o peste tot, i-am auzit toate conversatiile, i-am observat fiecare miscare.
Simpla misiune data de tata a ajuns atat de complicata, numai din cauza acestor sentimente ciudate pe care le simt cand o vad. Probabil are o impresie proasta despre mine deja, dar nu ma asteptam la altceva. Am rapit-o si totusi inca am pretentia sa ma placa.
Dar ea nu stie intentiile mele. Nici macar tata, diavolul insusi, nu stie. Orbit de putere si ura pentru regina, tot ceea ce vrea e sa se razbune pe ea prin distrugerea Mikaelei. Dar nu il voi lasa sa faca asta, nu ii voi permite sa puna nici macar un deget pe ea.
"-E a mea." Marai, strangandu-mi pumnii.
Nu voi lasa pe nimeni sa te atinga, draga mea Cyrene. Eu voi fi singurul care o va putea face. Simt ceva ciudat in piept, o durere stranie. Ma sperie cateodata si nu mai pot respira din cauza asta. Sentimentele astea imi dau fiori, iar puterea mea nu ma ajuta. Creste din ce in ce mai mult cu fiecare zi ce trece, iar tata este tot mai slabit. Nu simt nimic, chiar daca stiu ca nu va mai trai nici macar o saptamana. Niciodata nu am fost apropiati, pentru el eu nu insemn nimic, iar el pentru mine la fel. Tot ce vrea e putere.
Imagini cu ea in bratele mele apar in mintea mea.
"-La dracu'." Spun si dau cu pumnul in perete atat de tare, incat s-a crapat.
Nu mi-o pot scoate din minte.
E doar dorinta de a o avea sau e iubire?
Imi arunc camasa pe mine, numai cu gandul de a o vedea, apoi imi inchid ochii.
Cand ii deschid, sunt in mijlocul camerei. Ma intorc, privind-o dormind asa pasnic. Pieptul ei cobora si se ridica din cauza respiratiei grele, dandu-mi impresia ca e intr-un somn foarte adanc. Pasesc spre ea, usor sa nu o trezesc pentru ca am fost asa disperat sa vin aici, incat nu mi-am dat seama ca m-am teleportat fizic, nu doar psihic. Deci e foarte mare riscul sa ma vada.
Ajuns langa patul ei, mi-am intins mana si i-am mangaiat obrazul cu degetul aratator. E asa frumoasa. Sa o vad...a devenit o obsesie. Ma innebunesti, Mikaela.
*Din perspectiva Mikaelei*
M-am trezit, simtind ceva fin pe obrazul meu. Mi-am deschis ochii, vazand persoana din fata mea.
"-James?" Spun ridicandu-ma in fund. Am clipit, frecandu-ma la ochi, si cand i-am deschis nu mai era aici. "Cred ca innebunesc." Soptesc si ma pun din nou in pat. Oftez.
Dupa acel vis nu mai pot dormi.
Inca simteam atingerile lui pe pielea mea, buzele lui peste ale mele, respiratia lui pe gatul meu.
Imi pun mana pe piept, inima bate asa tare, simteam ca imi va exploda. Ce este acest sentiment? Poate fi iubire? Dar nici macar nu il cunosc, cum se poate asa ceva?
Huh, cred ca gandesc prea mult.
Ma pun inapoi la somn si de data asta adorm imediat.
-De dimineata-
"-Printesa, pareti deranjata. S-a intamplat ceva?" Intreaba Ava in timp ce imi facea parul.
"-Ti-am spus ca imi poti spune Mikaela." Ii spun enervata. Apropba speriata, iar eu oftez. "Doar un vis ciudat." Continui, jucandu-ma cu colierul meu. "Oh, va, adica te rog, daca nu cer prea mult, poti sa-mi spui." Incepe iar cu politetea, dar se corecteaza dupa. Incep sa-i explic toate amanuntele, fara rusine pentru ca e singura care ma intelege.
Cand termin, ma uit in oglinda, doar sa o vad pe ea ascunzandu-si gura cu o mana si fata rosie. Chicotesc la reactia ei de fata inocenta, nu ca eu nu as fi. Rade cu mine si asa tensiunea din aer se risipeste, iar eu imi revin din starea mea ciudata. Iesim amandoua din camera si ne indreptam spre sala de mese, unde ii observ pe parintii mei, Alexander, Benjamin, Nicolas, Stefan, Claire, Katherine, Victoria, Laura. Discutia lor era aprinsa, toti fiind veseli, cu exceptia blondului.
"-Buna dimineata!" Ii salut, iar Claude, majordomul meu, m-a ajutat sa ma asez la masa.
"-Buna dimineata!" Spun toti deodata, apoi rad de propriile cuvinte. Le arunc o privire confuza. "Cum de totul este asa vesel in dimineata asta?" Le zambesc, incercand sa aflu de ce naiba sunt asa bucurosi.
"-Vom organiza un bal pentru sosirea regelui si a printului Scotiei maine!" Imi raspunde entuziasmata mama.
Zambetul mi se sterge, dar incerc sa-l maschez cu o mica ridicare a colturilor gurii.
"-Oh, cu ce ocazie?" Spun putin printre dinti, dar mama era prea fericita ca sa observe schimbarea mea de stare.
"-Pentru discutarea unei posibile aliante. Stiu ca am avut foarte multe tangente cu Scotia, dar vrem sa incheiem o pace, pentru binele tuturor." Zambetul s-a marit, iar eu deveneam mai inconfortabila. "-Ah, bine." Oftez, dar imi tin zambetul mic pe fata pentru a nu da ceva de banuit.
"-Ah, am uitat sa iti spun, draga mea Mikaela. Va mai veni si familia regala a Suediei. Chiar am pretentia macar sa le dai o sansa printilor, poate gasesti ceva ce-ti place." Imi zambeste, iar eu ii raspund.
Pot sa aleg pe cel al Suediei si sa ma mut acolo? Il pot cere eu de sot, numai sa nu dau ochii cu James dupa visul ala.
N/a: Na, poftim un capitol, ba. Nu va suparati ca va spun "ba", ba, okay? Ma gandesc ca daca tot am vacanta sa postez mai des, si cum am foarte-da' foartie foartie multie- idei, nu le pot lasa pe apa sambetei.
Hai, pa. <3
App, necorectat.
App, el e Alexander aka Brad Pitt young version, ahhaha.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
