✓ Pact cu diavolul

Capitolul 10

*Inainte sa incep capitolul voiam sa va spun ca rolurile lui James si Silas vor fi jucate de Matthew Daddario si Sam Heughan. Enjoy.*

Prieteni. Am avut foarte multi prieteni in acesti saisprezece ani, dar doar cativa mi-au fost prieteni adevarati. Katherine, Claire, Victoria, Laura si Alexander. Si totusi, Alexander nu are incredere in mine, si asta doar din cauza acelei scrisori stupide. Nu stiu cine este acea persoana si nici de ce mi-a trimis acea scrisoare.

M-am ridicat din pat si abia ma puteam tine pe picioare. Ma dureau ochii foarte tare de la atata plans, dar m-am indreptat usor spre oglinda. M-am asezat pe scaunul din fata acesteia si am icnit. Aratam oribil. Obrajii imi erau patati de lacrimi uscate, cearcanele fiind foarte vizibile sub ochii mei verzi si parul incalcit. Am oftat, apoi un zambet mic mi-a aparut pe buze. Sunt puternica, o simpla jignire nu ma poate afecta pe mine.

-Ava! tip la fata pitica, care astepta de treizeci de minute in fata usii mele.

Intra rapid si imi arunca o privire ingrijorata.

-Ajuta-ma sa arat bine. Ii zambesc, iar ea tresare fericita.

I-am spus tot ce mi s-a intamplat si era fericita ca in sfarsit am trecut peste, dupa trei zile de cand nu am mai iesit din camera mea. A vautat ceva prin dulap si a ales o rochie simpla, alba fara corset, cu manecile din dantela. M-am imbracat rapid, iar dupa ce mi-a pieptanat parul si l-a prins intr-un coc elegant, mi-a "reparat" fata. Mi-a facut ochii cu putin negru, un lucru pe care mama il face des, si aceasta culoare mi-a mai ameliorat cearcanele, facandu-le mai putin vizibile, apoi mi-a mai pus ceva pe obraji. Cand s-a dat din fata mea, m-am putut vedea in oglinda.

-Gataaaa! canta fericita, iar eu raman cu gura cascata.

Aratam asa bine, sanatoasa chiar. Ochii mei verzi erau scosi in evidenta de negrul de pe langa, iar obrajii mei aveau o tenta trandafirie, parul meu era asa frumos, iar rochia imi statea perfect. Ma simteam bine. Aratam ca o printesa. Ah, stai, sunt o printesa. Rad singura, iar Ava zambeste fericita.

O imbratisez strans si radem amandoua.

-Multumesc, esti cea mai buna, Ava! ii spun sincera si ma indepartez de ea.

-Eheheh, fac si eu ce pot. Roseste si zambeste adorabil.

Iesim din camera mea si il salut pe gardian. Toata lumea imi arunca priviri ingrijorate, dar eu ii asiguram ca sunt bine doar cu un zambet larg. Am intrat in sala tronului si aici erau prezenti parintii mei, Jonathan si Alexander.

-Buna ziua, mama, tata, domnule Belmont! ii salut, pe blond ignorandu-l complet.

-Mikaela! striga mama si ma imbratiseaza strans.

-M-mama, n-nu pot sa re-spir. Spun cu greu.

Imi da drumul si imi zambeste.

-Ce s-a intamplat? De ce nu ai mai iesit din camera ta, esti bine? Ma omoara cu intrebarile, dar o inteleg. Nu i-am spus nimic in astea trei zile si nu i-am raspuns nimanui, cu exceptia Avei.

-Da, mama. Sunt foarte bine. Stai linistita. Doar ca...incerc sa ma gandesc la un motiv bun...nu ma simteam in dispozitia necesara sa ies. Voiam sa am relaxez putin. Ii zambesc asigurator.

Ofteaza usurata si ma ia din nou in brate. Ii raspund la imbratisare si imi mut privirea spre blond, care isi tine capul aplecat fara sa spuna nimic. Imi inchid ochii si ma indepartez de mama.

-Tata, Jonathan. Vorbesc cu o voce serioasa si dau mana cu ei.

Acestia imi joaca jocul si fac acelasi lucru, apoi incepem sa radem. Ma uit spre Alexander, care se uita la mine cu ochii lui albastri frumosi plini de vinovatie. Ii zambesc slab.

-Hey, Alexander. Uite ce frumos e afara, zic entuziasmata si arat cu degetul spre feereastra, e prea frumos sa stam in in casa. Imi intind mana spre el, iar acesta se uita surprins la mine, ochii luminandu-se.

Vreau sa il iert.

Isi pune mana intr-a mea si ne indreptam spre usile mari de lemn.

-Aw, uite ce draguti sunt impreuna! O aud pe mama si chicotesc.

Iesim afara si incetinim pana mergem foarte incet. Cand iesim complet din vizorul parintilor si ajungem in gradina plina de flori, ma trage rapid spre el. Ma izbesc de pieptul lui si isi arunca bratele pe langa mine. Ma imbratisa ca si cand viata lui ar depinde de asta.

-Iarta-ma, te rog. Nu am vrut sa spun asta! sopteste pe pielea gatului meu, gadilandu-ma, iar eu chicotesc.

Il imbratisez si eu si zambesc fericita.

-Te iert. Spun simplu.

Se desprinde repede de mine, socat.

-Serios?!

Ii zambesc larg.

-Multumeeeeeeesc! tipa ca un copil de cinci ani si incepe sa rada.

Izbucnesc si eu in ras si ii dau un pumn in piept.

-Esti un idiot, stiai asta?

Inca zambeste cu ochii inchisi.

-Dar ma iubesti!

Ochii lui aveau o lumina si mi-a fost dor de ea. Il caracterizeaza. Arata asa perfect cand e fericit.

-Da, da. Imi dau ochii peste cap jucaus.

Stam putin si vorbim despre lucruri inutile, pana cand tatal lui il striga.

-Alexander!

-Da, tata. Ai nevoie de ceva? il intreaba.

Ofteaza si se uita la mine vinovat, apoi din nou spre blond. Ochii lui erau tristi, plansi.

-Fiule, trebuie sa ne intoarcem.

Imi maresc ochii.

-Cum?! De ce?!

-Sora ta...a fost ucisa. Spune dupa o pauza lunga.

Imi pun mana la gura. Nu-mi vine sa cred.

-Laverne? soptesc.

-Da, si scrisoarea asta a ajuns astazi. Spune si i-o inmaneaza lui Alexander.

Era nedesfacuta, ceea ce inseamna ca Jonathan nu a citit-o.

-Mikaela, du-te si anunta-i pe parintii tai. Spune domnul Belmont si aprob, fugind in castel.

*Din perspectiva lui Alexander*

"Ti-am spus sa nu te apropii de ea, si totusi inca ai curajul sa o atingi. Aceasta apropiere va avea consecinte. Si deja a avut. Te-am avertizat, nu m-ai ascultat. E a mea, si numai a mea.
Sper ca ti-a placut cadoul pe care ti l-am facut, Alexander.
Ce mai face Amanda?
Nu ai nici o idee cate informatii poate scuipa o persoana cand ii scoti ochii. Ups, aia era sora ta?
Nu i-am retinut numele, dar m-am asigurat ca ea il stie pe al meu, in fiecare noapte cand tu ai fost plecat. Condoleante, Alexander."

Scap scrisoarea din mana si imi strang pumnii nervos.

-James, nenorocitule, ma voi asigura ca vei muri in cele mai rele chinuri. Asta inseamna razboi. Marai si ma indrept spre intrarea din castel, cu un zambet diavolesc pe buze.

*necorectat*