✓ Pact cu diavolul

Capitolul 11

*necorectat*

N/a: Hey, unicorni curcubeiati. Am examene peste doua saptamani si totusi inca postez. Simtiti-va speciali. *rade*
Scoala imi mananca viata si partea 'foarte' buna este ca mai avem si inspectia marti si miercuri. Totul perfect, chiar ma bucur. *sarcasm level 999*
Voiam sa evidentiez faptul ca povestea merge mai incet pentru ca vreau sa fie cat mai lunga. Mikaela nu se va indragosti rapid de nici un personaj. Totul va merge usor, pas cu pas. Apar personaje noi (Nicolas, Stefan, Luke si Benjamin) si speram sa ma ajutati sa gasesc vedete pentru ei.

Gata cu atata vorba.

Lectura placuta. <3

*Din perspectiva lui Alexander*

Nu stiu de ce s-a intamplat, dar in foarte putin timp am pierdut o persoana draga. Priveam cum sicriul ei era acoperit cu pamant, dar nu am aratat nici o emotie. Eram inapoi in Franta, acasa, cu tatal meu si Mikaela, care a insistat sa vina. Era imbracata in negru, un mic voal din dantela acoperindu-i ochii. Stiu ca se simte distrusa, pana la urma erau cele mai bune prietene. In spatele nostru erau Claire, Victoria, Katherine si Laura. Toata lumea plangea, numai eu nu aratam nici o emotie. Desigur, eram trist, dar furia era mai mare. Voiam sa il vad pe James mort, defapt nu. Moartea ar fi fost mult prea usoara. Voiam sa il vad torturat, sa il torturez chiar eu.
M-am intors fara sa ma uit in spate, iar Mikaela s-a intors dupa mine, strigandu-mi numele, dar am mers in continuare. Am intrat in camera mea, si atunci am clacat. Am cazut in genunchi, lasand toata tristetea si furia prin lacrimi. Lacrimi care imi patau obrajii, care ma ardeau. Mi-am pus mainile pe fata si mi-am inabusit un strigat de durere. Simt o mana pe umarul meu si bruneta ingenuncheaza in fata mea. Ma uit spre ea, printre degetele mele si pletele blonde, care stateau acum lipite de fata mea din cauza lacrimilor. Mi-a zambit, dar nu era un zambet compatimitor, era unul care ma asigura ca va ramane cu mine mereu. Si-a aruncat bratele in jurul gatului meu, iar eu in jurul taliei ei. Mi-am pus fata in gatul ei, dand drumul din nou la lacrimi. Am stat asa ceva timp, pe dusumea, mangaierile ei usoare ma calmau. Lacrimile s-au oprit, iar mainile au incetat sa mai tremure. Rasuflu greu, iar ea ofteaza.

"-Te simti mai bine acum, Alexander?" vocea ei imi mangaia auzul si ma indepartez putin de ea. "Da, ma simt mult mai bine, mersi." Soptesc.

Vocea mea era distrusa de la atatea strigate de durere si furie, dar acum ma simt mai bine. Atingerea ei blanda ma vindeca usor. Era...revigorant. Si-a trecut palma peste spatele meu intr-o miscare calmanta si si-a dus cealalta mana in parul meu, mangaindu-ma.

"-Ma simt ca o pisica."

Chicoteste.

"-Mie-mi plac pisicile."

Rade si se indeparteaza de mine. Reusesc sa-mi ridic foarte putin colturile buzelor, dar revin la expresia trista. Imi sterge lacrimile de pe obraji cu mainile ei delicate si mi-a ciufulit parul.

"-Alexander! Mikaela!" aud o voce barbateasca si ne ridicam de pe podea.

Un barbat frumos apare in camera, ochii caprui si parul saten. Cearcanele erau evidente, iar ochii lui si-au pierdut sclipirea aceea, erau rosii, puufosi. Semn ca a plans.

"-Oh, Jason! Imi pare asa rau!" Mikaela spune compatimitor si il ia in brate.

"-Stai linistita, nu a fost vina ta. Stiu sigur ca e intr-un loc mai bun. Mult mai bun decat locul asta nenorocit." Isi strange pumnul, iar eu ii pun o mana pe umar.

Pleaca dupa ce ne arunca un zambet slab, iar eu si Mikaela ramanem la fel.

Ochii mi s-au intunecat, o privire goala, dar zambetul meu larg spunea altceva.

"-Eheheh, James. Pregateste-te pentru ce-i mai rau~." Chicotesc, punandu-mi o mana peste fata, iar bruneta se intoarce spre mine speriata.

"-Alexander. Revino-ti." Imi da o palma usoara peste umar, iar eu ma trezesc la realitate.

Ce s-a intamplat?

*Peste un an*

-Din perspectiva Mikaelei-

Am oftat larg si am intrat in apa calda, care ma astepta parca. Prietenele mele erau deja aici, ne-am gandit ca ne-ar prinde bine o conversatie ca intre fete. Apele s-au mai linistit, iar Alexander se simtea mult mai bine, plus tatal sau. Imi pare bine ca Alexander nu a facut ceva prostesc. De Silas si James nu mai am auzit nimic, zici ca au disparut.

"-Acum ca ne-am intors in Anglia, Luke ma dispera, va jur. Deci e imposibil, spune ca vrea sa ne casatorim cat mai repede." Ofteaza Victoria, iar eu ii inmanez un pahar de vin alb.

Chicotesc si Claire spune.

"-Eu ce sa ma zic? Nicolas spune ca vrea sa facem trei copii, doi baieti si o fata pe care sa ii cheme Steven, Louis si Cassandra. Nu-mi vine sa cred ca s-a gandit asa de departe." Isi pune o mana pe frunte si isi arunca un bob de strugure in gura.

"-Stefan vrea o fata si un baiat, ca baiatul sa o aprere pe sora sa." Laura zambeste fericita.

"-Fetelor," incepe Katherine, iar noi ne intoarcem atentia spre ea," am ceva sa va spun."

"-Spune, te ascultam."

Un zambet I se asterne pe fata si ne spune entuziasmata.

"-Sunt insarcinata!"

Raman cu gura cascata, dar imediat o imbratisez fericita.

"-Dumnezeule, asta este cea mai buna veste pe care am primit-o in ultima vreme. I-ai spus lui Benjamin?"

"-Nu inca, vreau sa fie o surpriza si deja am aranjat ceva pentru el."

"-Eheheh, imi place cum gandesti!" ii zambesc malefica.

Se uita la mine jucaus.

"-Perverso!"

Radem toate si ne continuam baia, dar intr-un moment de plictiseala mi-a venit o idee. M-am intors spre Katherine si am stropit-o cu apa.

"-Ohohohoh, asta e razboooooi!" tipa si ma stropeste si ea, apoi incepem o bataie cu apa cu toatele. Tipam si radeam, iar fara sa ne dam seama, baietii au intrat rapid in camera speriati.

"-Ce arde?" intreaba Luke confuz, iar noi ne oprim.

Abia acum au observat ca noi suntem total okay si ca tocmai ce ne-au invadat intimitatea.

Privirea lui Alexander cade pe mine si pot sa jur ca numai in momentele nepotrivite intra peste mine. Ca si data trecuta la acel lac de acum un an.

"-Aaaaaaagh!" incepe Laura sa tipe ascunzandu-si corpul.

"-Iesiti, perversilor!" Katherine tipa siea, facand la fel ca Laura.

Numai eu inca nu spuneam nimic, uitandu-ma la Alexander. Privirea lui ma ardea. O privire intunecata de pasiune.

"-Haide, Alex. Pana nu ne omoara fetele." Rade Stefan si il trage pe Alexander in spate, dar el inca se uita la mine, iar eu la el. Isi intoarce privirea inainte sa iasa pe usa, si isi trece o mana prin parul lui blond.

Mi-am fluturat genele inca amintindu-mi senzatia arzatoare pe care mi-a oferit-o ochii lui patrunzatori.