✓ Pact cu diavolul

Capitolul 25

*Din perspectiva lui Alexander*

Un singur pas, de atat aveam nevoie sa imi dau seama ca nu mai suntem singuri aici. Calul meu necheza speriat si auzeam din ce in ce mai multe sunete. Imi iau mana de pe talia Mikaelei si ma ridic fara sa o trezesc, apoi imi scot sabia din teaca si merg usor spre usa. Am fost atent sa ma aplec pe langa ferestre ca sa nu fiu vazut, desi era destul de logic ca cineva e in casa atata timp cat calul este afara.

Inspir adanc si deschid usa, sarind direct pe primul care mi-a iesit in cale. I-am implantat sabia in stomac si am scos-o, imediat intorcandu-ma spre ceilalti. Erau trei, patru cu cel acum mort. Erau inarmati si pareau de vita nobila, probabil soldati din tarile vecine, desi nu-mi dau seama cine are sigla aceea. Unul dintre ei a pornit catre mine, iar sabiile noastre au facut contact, scotand un sunet asurzitor. Cat timp eram ocupat cu asta, ceilalti doi au incercat sa ma atace pe la spate. Unul dintre ei mi-au taiat umarul, rezultand sa scot un mic tipat de durere. Asta mi-a facut inima sa se umple de furie si am inspirat adanc. In urmatoarea secunda, l-am impins pe cel din fata mea si m-am intors, taindu-i imediat pe amandoi. Au cazut pe pamant, ploaia nu s-a oprit, iar parul mi s-a lipit de fata; asta imi incetosa vederea si mai mult. Nu m-am lasat si m-am aplecat, evitand atacul soldatului, apoi cand m-am ridicat, am balansat sabia in asa fel incat i-am taiat beregata. Cu o expresie socata, si-a prins gatul, incercand sa opreasca sangele care curgea neincetat, apoi a cazut la pamant. 

Am oftat usurat si mi-am implantat sabia in pamant, rezemandu-ma de ea. Scancesc cand simt ploaia sarata cum imi loveste rana de pe umar si imi plasez mana peste ea. Privesc in jur si observ sase cai. Nu este posibil, unul este al meu, iar ceilalti erau doar patru. Oh, nu. Incep sa fug spre cabana si tocmai cand am intrat pe usa, tipatul Mikaelei s-a facut auzit. 

Barbatul isi intoarce privirea spre mine, mana lui inca tinand strans gatul brunetei. Imi zambeste fals si se ridica in picioare, astfel a ridicat-o si pe Mikaela, care incerca sa respire.

"-Scapa sabia sau o omor chiar in momentul asta." Isi scoate un pumnal din buzunar si il pune la gatul fetei.

"-Nici gand." Spun si incerc sa ma apropii, dar ma opresc cand vad o dara mica de sange curgand pe pielea fetei.

"-Ma privesti? Nu ma subestima." Murmura printre dinti, apasand si mai mult cutitul pe gatul Mikaelei. Cu un marait scurt, am aruncat sabia deoparte, iar el i-a dat drumul brunetei, aceasta cazand pe podea, oferindu-mi cea mai buna sansa. Imi scot din buzunar cutitul si zambesc." Arunca cutitul, blondule!"

Dau din umeri si il arunc, nimerindu-l fix in inima. Acesta isi strange locul ranit si se apleaca usor pe podea.

"-N-neno-rocitu-le." Spune printre gafaieli si se prabuseste pe podeaua prafuita.

"-Ai spus sa il arunc. L-am aruncat. Mikaela, haide!" O iau de mana si imi insfac sabia, iesind din cladire.

Totusi, se pare ca norocul nu tine cu noi, pentru ca odata ce am iesit afara, sute de soldati si-au indreptat arcurile spre noi, pregatiti sa traga.

"-La dracu'." Soptesc si scap sabia, ridicandu-mi mainile in semn de predare.

"-Ah, voi veniti cu noi. Acum." Unul dintre ei a ras fericit si s-a indreptat spre noi.

Situatia tocmai a luat o intorsatura groaznica.

*

Mi-am strans ochii cand am simtit o durere apasatoare de cap si am incercat sa imi ridic mana, dar nu a mers. Am rasuflat rapid si mi-am mutat privirea pe lanturile care erau strans legate de incheieturile mele, acestea fiind respectiv infipte in peretele de piatra. Oftez si ma las pe spate, ochii mei cautand raspunsuri prin camera goala. O singura usa de lemn cu niste gratii mici, nici o fereastra, nici o scapare.