N/a: Omg, deci nu imi vine sa cred ca aceasta carte are o mie de vizualizari. Mi-ati facut ziua mai buna. Multumesc foarte mult pentru sustinere, va iubesc mult, diavolii mei mici. <3
M-am despartit de Alexander, pentru ca plamanii mei tipau dupa aer. Plamanii care nu m-au lasat sa ma bucur de buzele lui moi peste ale mele. Un sentiment ciudat, huh?
Inca ii simt gustul pe limba mea, mai dulce decat orice. Nu ma puteam concentra pe nimic, inafara de ochii lui. M-am pierdut in ei, m-am inecat in acea mare albastra. Nu auzeam nimic, nimic inafara de gandurile mele galagioase. Un nod de disperare, voiam sa mai simt din nou gustul buzelor sale.
"-Marte catre Mikaela, ai auzit macar ce am spus?" Isi flutura mana prin fata mea.
"-Huh?" Ies din transa.
"-Am spus ca ar trebui sa ne intoarcem, e o foarte mare posibilitate ca regele sa ma omoare pentru ca i-am furat printesa." Rade si isi pune mainile pe umerii mei, incepand sa ma zgaltaie.
"-Gata, mai, ca am revenit pe Pamant." Ii opresc mainile. "Nu cred ca ar fi bine sa intram asa totusi, aratam oribil." Ii pun mainile in par, incercand sa il aranjez. Mainile mele afurisite si necesitatea lor sa il atinga. Face la fel si imi aranjeaza cateva suvite care au iesit din coc. Ii dau cateva palme usoare peste obraji si incep sa rad.
"-Acum e bine." Spun.
Deschidem usile, intrand in camera ca si cand nimic nu s-a intamplat. Nu s-a intamplat nimic pe dracu'. Gandul mi-a fugit din nou la sarut si nu mi-am putut ascunde zambetul care ameninta sa apara, asa ca l-am lasat sa creasca, odata cu fericirea din sufletul meu.
Mi-a zambit atragator si ne-am despartit, mergand pe drumuri diferite. M-am dus spre parintii mei care vorbeau cu Silas si James.
"-Seara buna, cum vi se pare balul" I-am intrebat, entuziasmata.
Eram fericita si nimeni nu-mi putea strica aceasta fericire, nici macar nenorocitii astia de langa mine. Tata si-a ridicat o spranceana, curios, iar mama s-a uitat surprinsa la mine. Nu cred ca se asteptau sa fiu intr-o stare buna, pentru ca in ultimele zile nu am fost.
"-Desigur, e mirific." Exclama Silas, apoi se intoarce spre mine complet," Maria Ta, foarte buna indemanarea dumneavoastra cand vine vorba despre gatit." Imi zambeste malefic si soarbe din paharul cu vin rosu din mana sa. Mama si tata se intorc spre mine, confuzi, pentru ca ei nu aveau nici o idee ca noi ne cunoastem. Dar chiar nu ma interesa, probabil voia sa imi strice aceasta stare buna.
"-Oh, dar va rog, pentru putin. Ma bucur ca v-au placut micile mele gustari, mi-am pus tot sufletul in prepararea lor." Ii arunc un zambet identic.
"-Hm, dulci ca sufletul printesei Angliei." Murmura in timp ce se uita la mine jucaus, apoi se intoarce spre multime. " Atentie, va rog. As vrea sa aducem acest omagiu pentru draga noastra printesa a Angliei si familiei regale, astfel multumindu-le pentru primirea calduroasa si acest bal minunat. Noroc!" Ridica paharul, iar multimea face la fel, aplaudand.
Zambesc si inghit vinul, apoi il pun pe masa si ma indrept spre James. Il iau de mana si il trag spre ringul de dans. Surprins si cu paharul inca pe buze, a incercat sa il puna rapid pe masa, inainte sa se lase tarat de mine. Melodia era vesela, iar James si mai confuz de faptul ca dansez cu el. Dar eu doar voiam sa scap de tensiunea asta dintre noi. Pana la urma, s-a lasat dus de val, relaxandu-se si dominand dansul. Am ras si ne-am distrat de minune si ceea ce m-a socat cu adevarat a fost rasul lui sincer, pe care nu l-am vazut nici auzit pana atunci. M-am simtit cu adevarat bine sa stiu ca am fost in stare sa il fac sa zambeasca. M-a rotit de cateva ori, facandu-ma sa rad si mai tare cand ne ciocneam si ne durea ca dracu'.
Melodia s-a terminat, iar noi ne-am intors la parintii nostri, zambind.
"-Vad ca v-ati distrat." Ne evidentiaza mama, ca si cand nu ar fi evident. Dar noi doar am aprobat. I-am aruncat o privire blondului, care se uita la noi cu o privire ucigatoare. Daca privirile puteau ucide, James era mort pana acum. Mai, a fost doar un dans, ce se intampla intre astia doi?
Se cunosc macar?
N-am habar.
L-am vazut pe Silas apropiindu-se de parintii mei si ne arunca o privire rapida.
"-Ma scuzati, printesa, fiule, dar ne puteti lasa putin singuri?" Ochii lui emanau tristete, dar in acelasi timp superioritate. "S-a intamplat ceva, tata?" Intreaba James. "Afaceri." Raspunde Silas simplu, iar noi doar aprobam si plecam de langa ei.
Ne indreptam spre usile mari si iesim afara. Ploaia s-a oprit, iar aerul era proaspat. Am intrat intr-o mica discutie casuala, nici de gand una care sa ma faca sa imi ies din minti. Una normala, despre obiceiurile noastre, instrumente preferate si culori. Lucruri inutile, dar care au facut discutia mai aprinsa, iar noi ne-am indreptat spre gradina, ca sunetul muzicii sa nu nemai deranjeze.
-Inapoi la bal, familia regala si Silas-
"-Inaltimile voastre, eu nu mai am mult de trait. Sunt foarte bolnav, o boala incurabila, iar James e destul de mare sa aiba grija de el insusi. Dar inainte sa plec de pe lumea asta, voiam sa vad daca alianta noastra mai e valabila?" Silas spune intr-un ton politicos si calm.
Regele si regina icnesc si se uita cu mila la el.
"-Sa cream o lume mai buna si pasnica pentru ambele noastre tari, ar fi cea mai buna idee in momentul acesta. Imi pare foarte rau sa aud despre boala dumneavoastra." Regele explica ingrijorat.
"-Deja aud clopotele de nunta!" Exclama Regina, deja gandindu-se la presupusa alianta.
Nu era deloc afectata de faptul ca fosta ei dragoste tocmai ce ii cerea sa formeze o alianta cu el. Bine ca le-a sters memoria cu amintirile despre el si pact. Tot ceea ce isi amintesc ei este ca au avut o fata pe nume Mikaela Cyrene. Au discutat planurile, fericiti.
Usile s-au deschis si lumea a tacut.
"-Atentie, Inaltimea Sa, Regina Amanda a Portugaliei." O persoana a anuntat, iar o femeie frumoasa si-a facut aparitia in camera.
Zambeste satisfacuta cand vede privirile barbatilor atintite spre ea, mai ales cea a lui Alexander, care s-a transformat in piatra, ochii lui cercetand-o, ca si cand nu era sigur ca e defapt acolo. S-a indreptat spre familia regala, intampinandu-i cu o aplecaciune si un salut, apoi s-a intors spre blond. Cu un mic semn al degetului, l-a indemnat pe Alexander sa o urmareasca, direct intr-o alta camera.
"-Ma scuzati, dar avem ceva de discutat, revenim imediat." Le zambeste si dispar amandoi dupa usile mari ale coridorului.
*necorectat*
Surprizaaaaaa, caracter nou, dar mentionat intr-un capitol mai vechi.
CITEȘTI
✓ Pact cu diavolul
Подростковая литература❝Te-am înecat și pe tine odată cu mine, în nebunia mea, în gândurile mele psihopate, acum întunecate de intențiile mele diavolești. N-am regretat nici o clipă totuși, pentru că știam că este singurul mod prin care te puteam avea aproape de mine. Sin...
