"Știam ca te cunosc de undeva."
"Ce vrei sa spui?"
"Prima oara când ți-am văzut fata. Mi-ai părut foarte familiar și de aceea am continuat să-ți analizez profilul."
"Hyung.."
"Am încercat sa ignor sentimentul de deja vú ce apărea de fiecare dat...
Ascultând cu ochii închiși ticăitul ceasului impunător dinaintea sa, numără fiecare secunda ce se scurge peste ora stabilita, un sentiment negru intunecandu-i inima. O pereche de pași grăbiți și o respirație întretăiata îl fac să-și dezlipeasca lent pleoapele, vocea obosita a tânărului sau prieten îl trag brusc din lumea imaginara în care a decis sa se afunde.
"Hyung, îmi cer scuze ca am întârziat." Ii spune rapid alăturându-i-se pe banca din lemn lăcuit.
"Nu face nimic.." murmura incet, ochii celui mic intristandu-se brusc.
"Sunt sigur ca ești curios despre ce urmează sa îți spun.."
"Cam asa.."
"Dar hai sa ne plimbam, ma simt incomod când stam jos."
Urmandu-l incet pe aleile pustii ale micului parc din cartier, Hoseok zambeste melancolic la gândul unor amintiri prăfuite ce-i alina sufletul plin de răni adânci. Atât mai avea, trecutul din care se hrănește puțin cate puțin.
"Hyung, știi.." făcând o pauza scurta, brunetul se opreste brusc, cel mare putând doar să-i urmeze exemplul. Întors cu fata spre el, doar zambetul larg ce-i scoate în evidenta trăsăturile perfecte ale tanarului îl mai țin pe Hoseok cu picioarele pe pământ.
"Doar spune." Îl îndeamnă zambind la rândul sau. Un zâmbet trist, în spatele căruia se ascunde un trecut înspăimântător de dulce.
"Te iubesc." Clipind des, cel mare rămâne tăcut, complet surprins de spusele tânărului. Zambind, Jungkook continua: "Sau cel puțin o faceam, înainte." Observand expresia nedumerita a scumpului sau prieten, brunetul chicoteste. "Da, înainte eram îndrăgostit de tine. Te vedeam mai mult decât familia mea, voiam sa avem o relație mai presus de asta, de aceea m-am și comportat urat cu tine atunci.. Eram gelos ca vorbești cu altcineva și nu cu mine."
"Gelos.." Gandi Hoseok, mesajele amicului sau fiindu-i bine întipărite în minte.
"Dar sentimentele mele s-au schimbat. Desigur, hyung, încă țin enorm de mult la tine. Pana la urma ești familia mea." Relaxandu-si corpul, lasă doar un surâs infundat să-i părăsească buzele.
"Jungkookie, știi ca vreau sa fii fericit, nu?"
"Da, hyung.. Și îmi pare rău pentru ca nu ți-am mai vorbit atat de mult timp.." Lăsându-și privirea în jos, mainile celui mare ii cuprind incet umerii.
"Nu îți cere scuze, ma faci sa ma simt prost. Și spui ca îți place de cineva, eh?"
Roșind, Jungkook se retrage din îmbrățișare și își freacă rușinat ceafa, imaginea blondului fiind bine întipărita în mintea sa.
"Am de gând să-i spun azi.."
"Atunci, hwaiting!"
"Mulțumesc, hyung!"
-------------------------------
Vreau sa va anunț ca o prietena a postat o noua carte:
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Sope desigur. Lucram impreuna la ea și voiam sa fac putina publicitate :)))
