I Know You || y.seok

71

Îmi cer scuze pentru eventualele greșeli de scriere sau exprimare. :)
------------------------------------

"Nici nu știu cum să-ți mulțumesc!"

Privind cu coada ochiului usa masiva a apartamentului unde zace corpul scumpului sau prieten, blondul zambeste melancolic și își pune prieteneste ambele mâini pe umerii celui dinaintea sa.

"Știi, hyung chiar te place." Surprins de mărturisirea lui, Hoseok înghite în sec. "Si nu vrea sa te rănească, de aceea a ales sa se izoleze și sa nu-ți mai vorbească."

'Sa nu-ți mai vorbească'. Aceste cuvinte se lovesc cu putere de pereții mintii sale ce-i țin gândurile negre izolate de fericirea-i găsită într-un corp plăpând și un suspin gâtuit ii părăseste buzele palizi. Ce are sa facă? Frica și emoțiile ii creează lanțuri grele în jurul incheieturilor pentru a-l împiedica  sa inainteze și totuși el continua a se arunca cu capul înainte. Convins ca nu vor ajunge nicăieri cu aceasta tăcere și ca în momentul de fata se au doar unul pe altul, e hotărât să-i vorbească.

"Taehyung-ssi, iti multumesc pentru ca m-ai adus aici." Blondul zambeste și revine la poziția initiala. Cu spatele drept și mainile in buzunar privește pentru cateva secunde usa, apoi isi intoarce atenția înapoi spre brunet ce-si continua războiul cu propriul sine.

"Nu ai de ce să-mi multumesti. Fac asta pentru fericirea lui."

Luându-și rămas bun unul de la celalalt, singurătatea ii îmbracă umerii brunetului împovărat de gânduri înfiorătoare. Și acum, rămas singur în fata apartamentului prea iubitei sale persoane, corpul ii este blocat. Doar continua sa privească în continuare soneria, un zâmbet forțat răsărind incet pe chipu-i fin. 'Daca se va supăra pentru ca am venit?' Acest gând îl oprește brusc, consecințele nefaste ale unei alegeri pe moment i-ar putea cauza regrete până-n momentul morții și totuși, împins spre prăpastia acelor consecințe de către vechiul el, apasa soneria.

Și așteaptă. Aceasta așteptare i se pare cea mai lunga, sfâșietoare și nenorocita așteptare din viata pe care, cum necum, a trăit-o pana acum. Și totuși, de aceasta data speranța nu-l mai lasă să se lupte singur cu întunericul creat de propriile sale temeri, ci din contra, îl călăuzește, ajutându-l astfel sa aibă un final fericit.

Auzind niște pași, brunetul acopera rapid vizorul, inima oprindu-i-se pentru cateva secunde în piept. O voce fragila se aude de pe partea cealaltă a ușii.

"Tae, tu ești?"

Își musca buzele, iar Yoongi văzând ca răspunsul nu apare rotește cheia de doua ori in broasca și deschide incet usa. Lăsând să-i admire parul de un negru brun și ochii mici sub care se pot observa nopțile pierdute pe lucruri inutile, Hoseok împietrește cu privirea conectata cu a sa.

La fel ca el, Yoongi îngheață ținând strâns în mana clanta din fier. Și acum ce are sa facă? L-ar durea sufletul să-i ignore sentimentele ce i le împărtășește și să-i întoarcă spatele. Însă, nepregătit fiind, continua să-l priveasca șocat, lacrimi adunându-se în coltul ochilor mici.

"Hyung.." murmura cel înalt, cuvintele oprindu-i-se în gat din pricina emoțiilor.

"Hoseok.."

"Oh, hyung!" 

Infasurandu-si bratele în jurul prea scumpului sau iubit, scapa frâul lacrimilor cu care s-a luptat pentru a și le păstra pentru sine. Surprins de gestul brusc al celui tânăr, Yoongi dorește sa se retragă, însă Hoseok îl strânge mai tare la pieptul sau.

"Hyung..nici nu știi cat de bucuros sunt în acest moment.." ii mărturisește printre sughițuri, determinând lacrimile celui din bratele sale sa se rostogolească incontrolabil pe obrajii palizi.

Confuz, șocat, fericit și totuși speriat, Yoongi poate spune ca a găsit ceea ce a cautat cu disperare pe parcursul zilelor sale de liniste: el. Singura ființa de care avea disperata nevoie și totuși nu realiza asta. Însă acum, odată cuprins de bratele sale mari, odată cu parfumul sau specific ce-i face pielea sa i se zbarleasca, se simte liber. Parca ridicat în înaltul cerului, depășind acel vârf al fericirii menționat în poeziile marilor romantici, ii cuprinde spatele cu bratele sale subtiri și își lasă capul pe umărul lui, suspine necontrolate parasindu-i buzele rănite din cauza propriilor mușcături.

Cuprins de un vârtej de sentimente ce le îmbină în armonie sufletele înecate în sughițuri repetate, Hoseok face câțiva pași în spate pentru a pătrunde în incinta apartamentului prea scumpului sau brunet și închide usa în urma sa cu greu din cauza strânsorii celui mic de înălțime. 

Rămânând îmbrățișați pentru o perioada lunga de timp, pana la finalul lacrimilor celui mare în vârstă, Hoseok se desparte ușor de el, palma sa mare și calda stergandu-i lacrimile ramase pe obraji. Făcând la fel, Yoongi isi misca mana tremurândă de-a lungul obrajilor lui îndepărtându-i lacrimile ce i le poate observa cu ușurință.

Neputând să-și adreseze cuvinte, Yoongi isi impleticeste brusc degetele cu ale lui Hoseok și îl îndeamnă sa se descalte. Făcând cum i se spune, corpul ii este tras pana la sufrageria intunecata și așezat pe canapeaua din piele neagra, iar corpul plăpând al iubitului sau i se alătură. Analizând din priviri fugitive sufrageria bine mobilata, poate confirma faptul ca gusturile celui de lângă el se aseamănă cu ale lui. Yoongi, privindu-l cum se uita curios prin jur, zambeste în coltul gurii și își așează cu grija capul pe umărul tânărului. Se lasă copleșit de căldura corpului sau și suspina lipindu-si pleoapele pentru a memora perfect fiecare sentiment și gest al lor. Hoseok, surprins de acțiunea lui, împietrește pentru cateva secunde, apoi zambeste scurt. Și acum, confirmându-si sentimentele ce au fost izgonite undeva în adâncul inimii sale din pricina îndoielilor, își lipește cu grija buzele de fruntea lui Yoongi, sentimente noi inmuindu-i corpul plăpând celui mare în vârstă.

Rămânând asa ore întregi, fără a-și adresa cuvinte și luând tacerea ca singurul răspuns al miilor de întrebări, își privesc mainile ce se impreuneaza perfect având același gand: suntem făcuți unul pentru celalalt. Deși sunând clișeic, Yoongi zambeste la aceasta afirmație și își umezește buzele uscate.

"Hyung.." nevoind a strica momentul pe care l-a așteptat luni întregi, înghite în sec și își îndreaptă privirea spre fereastra.

"Ramai la mine peste noapte, e prea târziu pentru a te lasă să mergi singur pe strada." Ii zice rar în timp ce-si ridica cu grija capul de pe umărul lui Hoseok și-i zambeste. Surprins de spusele lui, tânărul isi indreapta șocat privirea spre el.

În urma contactului vizual, mii de fiori electrizanti le cutremura corpul și le creează acei fluturași în stomac nesimțiți pana în momentul de fata. În întunericul profund ce le apropriile cu grija corpurile, Yoongi continua a-i privi buzele perfect conturate ale prea iubitei sale persoane, înjurând în gând aproprierea lenta. Hoseok, împins de un curaj ciudat, își umezește incet buzele, neștiind încă dacă unirea cu ale lui este o alegere ce va fi acceptata de cel mare.

Eliberați de stresul acumulat de-a lungul zilelor chinuitoare pe care și le-au trăit unul fără celalalt, contactul buzelor îl considera un un pact al sentimentelor ce trebuia întocmit cu mult timp în urma.

Simtind vibrații în întreg corpul, Yoongi ii raspunde sărutului timid al tânărului și își lasă gura cuprinsa de a sa. Răpus de răspunsul iubitului sau, Hoseok ii cuprinde fata în palme și adâncește sarutul, secandu-i corpul plăpând al celui din bratele sale de toate sentimentele, lasand în urma doar praful unor amintiri dulci ce nu vor putea fi uitate prea ușor. 

------------------------
O mica părere? ^^