I Know You || y.seok

Epilog

sadreamer_01 thanks for cover 💜

Imi cer scuze pentru viitoarele greșeli 🙇
----------------------------------------------

Plimbându-si privirea de-a lungul maxilarului iubitului sau, Yoongi zambeste mulțumindu-i Universului pentru dăruirea unei astfel de persoane. Nu și-ar fi imaginat niciodată viitorul alături de cineva ca el sau cel puțin nu a luat în calcul o viitoare relație ținând cont înclinarea sa sexuala. Însă acum nu-și poate imagina ziua de mâine fără el, sa fie nevoit sa se obișnuiască din nou cu singurătatea ce i-a fost prietena atâta vreme și sa fie obligat sa trăiască doar îmbătat de amintirea lui, nu. Și mai ales acum când i s-a dăruit cu totul, trup și suflet, aparțin unul altuia, lucru pe care amândoi îl știu mult prea bine.

Zambetul i se lărgește brusc în momentul deschiderii ochii iubitului sau. Hoseok geme înfundat, amețit încă de oboseala, pipăie cu mana așternuturile în căutarea singurei ființe ce reușește să-i dea un motiv de a continua să trăiască. Yoongi ii prinde cu grija mana intra sa și i-o duce aproape de buzele lui si i-o saruta cu grija, timp în care cel tânăr răsufla ușurat. Mereu și-a dorit o astfel de dimineață: după o lunga noapte petrecuta în cătușele pasiunii, dimineață să-i poată privi trupul gol ce se afla lângă al sau.

"Cum de te-ai trezit înaintea mea?" Îl întreabă clipind des pentru a se obișnui cu lumina soarelui.

"Pur și simplu nu am mai avut somn." Ii răspunde și își așează capul pe umărul lui, Hoseok strangandu-i cu grija trupul în brate.

"Hyung, azi mergem sa îți arat ceva." Îl anunță zambind, privirea lui analizând rafturile pline cu cărți de pe peretele opus patului.

"Unde?"

"O sa vezi. Și sper sa îți pleacă." Fără a-l mai lăsa să pună alta întrebare, își lipește cu grija buzele de ale lui. Astfel dând naștere unui sărut dulce și blând, plin de sentimente dulci de care amândoi au devenit dependenți.

Ora prânzului ii prinde pe amândoi în parcul din centrul capitalei. Hoseok îl trage nerăbdător de mana pe brunet, continund a-i spune sa se grăbească. Yoongi nu se opune, însă încetinește și refuza să facă cum spune satenul, dorind sa se bucure mai mult de zâmbetul larg și perfect al iubitului sau. Aceste imagini și le întipăreste atât în mintea cât și în sufletul sau, ca la finalul acestei vieții colorate să-și amintească cu zâmbetul pe buze de fiecare moment petrecut împreună și sa nu regrete nicio secunda pierduta pe lucruri inutile.

Ajunși in dreptul unei grădini amenajate special pentru cupluri, tânărul isi impleticeste cu grija degetele cu ale brunetului și îl trage mai aproape de el. Yoongi îl întreabă din priviri, nefiind sigur dacă ar trebui sa intre, însă Hoseok este mai entuziasmat ca niciodată aflându-se în acest loc cu singura ființă ce dorește a-i fi alături pana în momentul trecerii din lumea de dincolo.

"Hai, Hyung!"

Spune folosindu-se de tonul sau copilăros și îl trage pe portița din lemn vopsita în alb, mergând cu pași apăsați și grăbiți pe poteca gravata cu diferite desene, în jurul lor plantele frumos parfumate și copacii înalți imprimandu-le în suflet sentimente nesimțite pana în momentul de fata. Se opresc în dreptul unul copac înalt și gros, putând fi cuprins de mai mult de cinci oameni, Yoongi își ridica lent privirea analizând florile de cireș ce dansează lent în adierea lina a vântului de vara.

"Hyung, ai auzit de legenda acestui copac?" Sparge Hoseok tăcerea, brunetul întorcându-si rapid capul spre el.

"Legenda?"