I Know You || y.seok

73

Capitolul nu e prea reușit. Îmi cer scuze pentru greșeli și exprimare.

Ascultati melodia de la media, e geniala 💜
-----------------------------------

Pășind reținut pe coridorul pustiul al unei clădiri necunoscute, brunetul înghite în sec strangand materialul hanoracului în mâini. Ce are să-i zică când o să-l vadă? Cu siguranță, adevărul nu v-a fi capabil sa i-l spună direct privindu-l în ochii, cel puțin nu acum. Deși o parte din el continua a-i strige numele în neștire, alături de sentimentul de dor ce-i îngreunează inima în ciuda faptului ca nu cu mult timp înainte și-au atins timid mainile, continua sa-l dorească aproape de el. Mereu și mereu acolo pentru a putea să-l priveasca și să-și adune forțele necesare pentru încă o zi.

Atenția fiindu-i trasa din adâncul mintii sale, din coltul unde sentimentele continua a se lupta intre ele, o melodie cunoscuta îl oprește. Asculta atent, dorința de a cunoaște sursa de unde provine sunetul devenind din ce în ce mai mare cu fiecare secunda ce se scurge. Isi rotește ochii spre ultima usa de pe hol, caracterele citindu-le fugitiv: Sala de dans #5.

Adunându-și curajul necesar pentru a fi capabil să-l priveasca în ochi, Yoongi paseste incet, usa parca apropiindu-se de el, nu el de ea. Cu inima ce i se strânge în piept, suspină silențios și apasa cu grija pe clanta din fier, în final fiind capabil sa deschidă usa. Analizând dintr-o privire fugitiva camera, expira usurat, Hoseok fiind probabil la dus.

Pășește incet pe podeaua proaspăt spălată, trage adânc aer în piept, aerul proaspăt trezindu-i simturile. Nu credea ca o sala de dans v-a putea vreodată sa miroasă atat de bine, sa fie atât de îngrijită sau cel puțin să-i facă placere sa se plimbe prin ea. Scurtand cu privirea premiile aranjate în funcție de mărime pe rafturi și diplomele agățate cu grija de pereții albi, ochii i se opresc pe o fotografie înrămate. Se aproprie cu pași mici și zambeste la vederea iubitului sau ce tine în mana un trofeu câștigat prin propria munca, zambetul mândru luminandu-i chipul.

Acompaniat de melodia lenta la pian pe care obișnuia sa o cânte în facultate, își închide lent ochii, atmosfera ce-l înconjoară linistindu-i toate furtunile interioare și oprind războaiele ce se dădeau cu scopul de a-și apara orgoliul de care în momentul de fata a uitat complet. Încă nu știe cum, dar a ajuns sa aibă parte de sentimente pe care le-a evitat mereu, sa se gândească la lucruri de care a auzit doar în cărți și să-și dorească sa facă tot ceea ce înainte ura. E posibil? Se întreabă oftând adânc.

Simtind cum doua mâini ii înconjoară corpul fragil, tresare și își deschide ochii, mirosul ademenitor al iubitului sau ce-si odihnește capul pe umărul sau facandu-i pielea de gaina. Dori să-l depărteze, însă gândul unui viitor fara el cauzat de respingerile sale îl oprește brusc, una dintre mainile lui căzând lent pe lângă corp.

Hoseok zambeste, cu fruntea sprijinita de umărul iubitului sau și privirea în jos, își plimba lent mana de-a lungul încheieturii brunetului, apoi isi impleticeste lent degetele cu ale lui, cealaltă mana fiind încă în jurul umerilor plăpânzi. A fost surprins văzându-l aici, iar corpul i se blocase în timp ce brunetul nici nu-i sesizase prezenta. Iar acum, simțindu-i căldură corpului și continund a-și satisface dorul cu mirosul lui specific, lacrimi fierbinți i se preling pe obrajii imbujorati.

Yoongi, simtind tremuratul tânărului, își mărește ochii și ii îndepărtează mainile pentru a se întoarce cu fata spre el. La vederea celor doi ochi căprui, brunetul rămâne blocat, atât inima cat și timpul parca oprindu-se în loc pentru a-l lasă să-i analizeze chipul.

Isi ridica ușor o mana și-i șterge cu grija lacrimile ce continua a-i părăsi incontrolabil ochii. Nu dorește să-l vadă plângând, iar acum neștiind nici măcar motivul, un gol imens ii opreste cuvintele în gât, toate întrebările ce dorește sa i le adreseze dispărând la fel de repede cum au apărut.

Hoseok ii prinde mana și i-o strânge cu putere, zambetul largindu-i-se de fericire în ciuda lacrimilor fierbinți ce continua a-i brazda chipul.

"Hyung, de ce ai venit?" Îl întreabă printre suspine continund să-i tina strâns mana.

"Voiam sa te vad.." ii raspunde șoptit, cuvintele sale lovindu-i, asemenea unei săgeți, inima ce mai are puțin și-i explodează în piept.

"Si eu voiam sa te vad."

Ii spune rapid, apoi isi zdrobește buzele de cele ale prea scumpului sau iubit. Brunetul, deși șocat din pricina acțiunii bruște a tânărului, ii răspunde la sarut și își impleticeste cu grija degetele cu ale lui, mainile lor fiind la fel de perfecte ca și prima oara când au făcut contact una cu cealaltă.

Neavând destulă forță în picioare din pricina sărutului disperat al lui Hoseok, Yoongi isi pune mana libera pe umărul lui și încearcă sa se susțină.  Sorbind și ultima picătură de viata din el, își pune degetul mare pe bărbia lui și ii deschide cu grija gura, limba sa inflirtandu-se în lăcașul umed al brunetului ce tremura la fiecare atingere a sa.

Având de aface cu o senzație noua, nesimțită și neintalnite pana în momentul de fata, își tine ochii strâns închiși și încearcă, cu experienta sa de începător, să-i răspundă sărutului dulce. Gustandu-se unul pe altul și savurandu-se, Hoseok face ca distanta dintre corpurile lor sa dispară, astfel tremuratul celui mare determinându-l sa facă câțiva pași înainte pentru ca el sa se dea înapoi.

Lipindu-l de cel mai apropriat perete, mana pe care continua sa i-o tina strâns i-o pune cu grija în paralel cu capului sau, fiori periculos de dulci facandu-i pielea de gaina celui mare. Cu siguranță a devenit dependent de el, de gustul lui, de mirosul lui și de prezenta lui în viata sa, iar dacă nu v-a putea să-l vadă de fiecare data când dorește, cu siguranță inima i se va frânge doar pentru a i-o repara el cu atingerile sale blânde. 

Rupând zgomotos sarutul din pricina lipsei de aer, Hoseok ii privește atent fata imbujorata a celui mare și buzele roșii ce sunt ușor întredeschise pentru a primi aerul de care are nevoie.

"Hyung, chiar iti place sa te joci cu inima mea?"

"Cine vorbește." Ii raspunde suspinând, capul intinzandu-si-l spre el pentru si-i apuca cu grija buzele intre ale sale.

Surprins de acțiunea brusca a hyungului sau, Hoseok rămâne câteva secunde nemișcat, în timp ce brunetul continua a-și misca cu grija buzele peste ale lui. Venindu-si în fire, ii răspunde sărutului, corpurile lor lipindu-si din ce în ce mai mult cu fiecare secunda ce se scurge insesizabil pe lângă ei.

Se simt împliniți, compleți și cel mai important, ei înșiși. Fără nesiguranță și fără frica, fără orgoliu și fără retineri, se bucura din plin unul de altul de parca ar fi ultima lor zi impreuna. Și asa vor continua să-și petreacă fiecare zi, bucurandu-se impreuna și traind de parca ar fi pentru ultima oara când se vad. Astfel, în final, neregretand nicio secunda pierduta pe sentimente și gânduri ce nu-și au rostul.