I Know You || y.seok

74

Chat: AgustD

Hyung, am ajuns.
13:23

Sunt la intrare, ajung imediat.
13:26

Nu te grăbi 💜
13:27

Zambind, Hoseok isi blochează telefonul și-l aseaza cu grija în buzunarul din spate al pantalonilor închiși la culoare, în timp ce ochii ii coboara pe micuțul animal ce se plimba în jurul sau dornic să-și revadă prietenul. Tânărul e nerăbdător, având emoții de fiecare data când se intalneste cu el, se simte ca la prima întâlnire și inima ii tremura ușor în pieptul ce i se strânge cu fiecare secunda ce trece enervant de greu pe lângă el.

"SeokSeok!"

O voce mult prea cunoscuta alături de chipul sau preferat îl îndeamnă sa scape lesa cățelului, Hoseok strangandu-si imediat în brate iubitul, aceeași căldură molipsitoare și același tremurat timid al brunetului facandu-i corpul sa se cutremure. În ciuda relației ce continua sa dureze, ei rămân la fel de emoționați și dornici de mai mult, încât fiecare clipa petrecuta unul fără celalalt parandu-li-se eternități ce se repeta la nesfârșit.

"Hyung, nu trebuia sa alergi." Ii spune incet tanarul când ii observa respirația sacadata.

"Am vrut sa ajung mai repede, plus ca Holly era și el nerăbdător să-și vadă prietenul." Ii raspunde zambind și își coboara privirea spre cei doi cățeluși ce continua sa se joace și sa alerge în jurul celor doi îndrăgostiți.

"Hai să-i ducem în zona lor, astfel ne alegem cu alta amenda." Chicoteste Hoseok, buzele lui făcând cunoștință cu ale brunetului pentru scurt timp.

Impreunandu-si timid mainile, drumul spre parcul câinilor îl parcurg într-un interval scurt de timp, discuțiile și poveștile fiind mereu din ce în ce mai multe și mai noi, dorința de a-și spune totul cu cele mai mici detalii umplandu-le inima de fericire. Se aseaza pe băncuța lor, într-un loc mai ferit de lume la umbra unei salcii înalte, scot lesele celor doi cățeluși energici și-i lasă să-și consume energia în timp ce ei continua a-și face amintiri plăcute de care-și vor amintiri până și-n ziua morții.

"Știam ca te cunosc de undeva." Spune brusc brunetul având privirea înainte și mainile împreunate la spate.

"Ce vrei sa spui?" Îl întreabă curios Hoseok, zambetul sau pierind brusc.

"Prima oara când ți-am văzut fata. Mi-ai părut foarte familiar și de aceea am continuat să-ți analizez profilul."

"Hyung.."

"Am încercat sa ignor sentimentul de deja vú ce apărea de fiecare data când vedeam o poza cu tine. Ma făcea sa ma simt incomod și nesigur."

"Si acum...cum te simți?" Îl întreabă încet, mana lui dreapta așezându-se timid pe coapsa brunetului.

"Acum fiecare zi mi se lumineaza dacă-ți vad chipul." Spune zambind, capul întorcându-si-l lent spre șaten ce-si abține cu greu lacrimile. "Chiar dacă reușesc să-l vad doar pentru cateva secunde, inima mi se umple de bucurie."

Lăsând sentimentele sub forma de lacrimi să-i părăsească ochii înroșiți, Hoseok isi aproprie ușor fata de a brunetului, buzele lipindu-si-le lent de cele ale prea scumpului sau iubit,  Yoongi.

"Imi pare rau ca nu pot să-mi amintesc.." murmura cel mare având fruntea lipita de a lui.

"Hyung, ma bucur ca nu-ți amintești.." ii raspunde tânărul după câteva secunde de tăcere. "Amintirea acelui accident e una dureroase și nu as suporta sa vad cum te lupți și tu cu el."

Lipindu-si din nou buzele, un sărut dulce se imprima în sufletele lor, continuand a-și alina durerile cu fiecare miscare și fiecare atingere blândă săvârșită de buzele lor umede.

---------------------------

Nu mai e mult pana la finalul cărții ~~