I Know You || y.seok

65

Îmi cer scuze pentru greșeli și posibilele exprimări greșite. Va aștept părerile!~
-------------------------

"Buna, numele meu este Min Yoongi. Incantat de cunoștință."

Cel tânăr înghite în sec, emoțiile impietrindu-i corpul suplu. Și-a imaginat de atâtea ori momentul când are să-l vadă, să-l atingă și să-i audă vocea, însă niciodată nu a putut să-și creeze o reacție proprie. Și acum, aflat în fata faptului împlinit, copleșit de realitate, nu îndrăznește nici să-l priveasca. Yoongi, pe de alta parte, se simte ciudat de liber, de parca toate emoțiile au dispărut ca prin magie la vederea lui.

Înțelegându-i starea, ii intinde cu timiditate mana, Hoseok putând doar sa o priveasca șocat. 

"Nu ma lasa cu mana întinsă." Ii spune blând, corpul celui tânăr cutremurandu-se. 

Isi misca cu greu mana, degetele sale lungi atingandu-i pielea fina a palmei, mii de fiori electrizanti zbarlindu-le pielea. Cel mare zambeste scurt, senzația plăcută a mâinii lui creându-i un sentiment înfiorător de familiar și totuși plăcut de călduros.

"Numele meu este..Jung Hoseok.." Reuseste sa catadicseasca, zambetul celui de dinaintea sa largindu-se brusc.

"Nu ma privești?" Îl întreabă jucăuș, dorința de a-i privi chipul lipsit de imperfecțiuni devenind din ce în ce mai mare. Conștient de faptul ca cel tânăr va rămâne împietrit în fata sa pentru mult timp, simte nevoie sa ia inițiativa în fata sa, altfel nu vor putea sa se bucure unul de celalalt. 

Hoseok înghite în sec, copleșit de curajul hyungului sau, își ridica incet capul. La vederea celor doi iriși ciocolatii și inlacrimati, Yoongi rămâne nemișcat. Și acum..ce se va intampla? Își repeta întrebarea, imaginea prea iubitei sale persoane întipărandu-se perfect în mintea sa. 

"Hyung, ma bucur ca ai venit." Ii mărturisește timid, mana celui mare strangandu-i-o mai tare pe a sa. În ciuda situației ce a reușit să-i depășească orice așteptate, încearcă sa se adune incet, altfel cu siguranță nu va putea sa se bucure din plin de aceste momente ce se pot risipi oricând.

"Eu ar trebui sa zic asta."

Hoseok isi țuguie buzele, Yoongi putând doar să-i analizeze cu minuțiozitate trăsăturile cel definesc și-l diferențiază de ceilalți.

"Hyung, intram?" Îl întreabă zambind timid, bulversat de acțiunile celui mare. Dacă va continua sa se holbeze la mine, simt ca voi cădea în orice secunda, își spune în sine încercând să-și calmeze bataile incontrolabile ale inimii.

Cel mare aproba cu o mișcare scurta a capului și își desprinde cu greu mana de a celui mic. Săvârșește o întoarcere pe calcaie și face câțiva pași, Hoseok putând doar să-l urmeze în timp ce-si privește mana ce inca pulsează din pricina atingerii celui mare.

Pornind astfel impreuna pe cel mai abrupt drum, plin de poteci cu destinații nefericite, își zambesc timid și deschid diverse subiecte, în final neamintindu-si de unde au pornit. În interiorul amândurora se afla cate un vârtej de sentimente, cauzele fiind complet opuse și totuși având același motiv: ei.

Pe parcursul discuțiilor, Yoongi nu a putut sa nu-i observe gesturile drăguțe pe care le săvârșea cu ajutorul mâinilor și felul în care discuta despre pasiunea sa pentru dans. Ii admiră determinarea și simtea cum, cu fiecare cuvânt rostit de el, siguranța ca pot trece impreuna peste obstacolele devenind din ce în ce mai mare. Și totuși se simțea neliniștit și încă o face, curiozitatea discuției pe care o vor avea ii da un sentiment ciudat și ii umple sufletul de nesiguranță.