I Know You || y.seok

67

"Băieți, aveți un nou coleg de camera!"

Cateva capete micuțe se întorc brusc, jocul de cărți abia început fiind uitat cu ușurință. Neavând mai mult de sase sau șapte ani, cei trei băieți se aproprie cu grija de noul lor coleg de camera. Cu ochii mici și buzele subtiri întredeschise, face o mica plecaciune în semn de salut și își analizeaza viitorii prieteni. Cel mai mare dintre cei trei, un băiețel zâmbăreț cu nas ascuțit se aproprie extrem de mult de el.

"Woa! Noona!" Exclama cel mic. "Arata ca o pisicuță!"

Tânăra chicoteste, în timp ce nou venitul se stramba dezgustat din cauza asemănării pe care băiatul apropriat de varsta i-a făcut-o.

"Daca eu arat ca o pisica, tu arăți ca un cal." Raspunzandu-i pe un ton răutăcios, cel mai mare dintre cei trei își țuguie buzele și murmura ceva neînțeles.

"Eu te-am făcut ceva dragut și tu ma faci cal? Asta e urat.." Spune impreunandu-si mainile la piept. "Ai noroc ca îmi plac caii." Chicoteste mai apoi.

"Esti ciudat."

"Știu, de aceea vom fi prieteni buni."

"Cum ai ajuns la concluzia asta?" Menținându-și fata dezgustata, nou venitul își intoarce capul într-o parte.

"Pentru ca esti o persoana bună ce se ascunde în spatele unei personalități reci."

Surprins de maturitatea viitorului sau coleg de camera, tânărul isi intoarce incet capul spre el și îl privește intens, curios de gândurile ce se ascund în spatele acelui zâmbet larg ce poate induce pe oricine în eroare.

"Acum sa facem cunoștință cum trebuie. Buna, numele meu este Jung Hoseok. Incantat de cunoștință." Întinzându-i mana, micuțul Hoseok e complet sigur pe el ca va avea parte de o prietenie minunata alături de nou venit. Cel din fata sa ii privește pentru cateva secunde mana, apoi i-o apuca cu grija și i-o strânge.

"Numele meu este Min Yoongi." Zambeste scurt, mintea sa de copil imaginându-și un viitor strălucitor.

Tras cu forța din imaginea unei amintiri crezuta uitata, brunetul isi deschide incet ochii. Isi ridica cu grija capul de pe patul de spital și privește trist așternuturile răvășite. Bulversat de întreaga situație, își maseaza fata cu mainile și se ridica cu greu de pe scaunul pe care a amortit păzind singura ființa ce reușește să-i dea întreaga lume peste cap.

"Știți când a plecat?" Întreabă încet asistenta ce a venit sa schimbe așternuturile.

"Domnul? În urma cu vreo zece minute. Mi-a spus sa nu va deranjez."

"Si v-a mai zis ceva?"

"Hm.." stand puțin pe gânduri, femeia își maseaza bărbia. "Oh, a zis ca va mulțumește pentru tot." Hoseok înghite în sec și își lasă incet privirea în jos, bretonul acoperindu-i ochii inlacrimati.

"Mulțumesc.."

-------------------
Cartea se aproprie de final :)