Chat: ☆ Hobie ☆
Am ajuns acasă.
19:27
Cum a mers?
19:29
Pai..bine, presupun. Adică ne-am împăcat.
19:30
Nu pari bine deloc.
19:30
Adică?
19:31
Hm 🤔 mesajele tale par triste.
19:31
Oh, nu, nu am nimic. Sunt doar îngândurat.
19:33
Sigur?
19:33
Da, hyung. Nu îți face griji :)
19:34
Daca zici tu..
19:35
:)
19:35
Idiotule.. E normal să-mi fac griji când tu te porți asa. Mereu mesajele tale sunt atat de pline de viata, iar acum sunt atat de seci și triste. Ma îngrijorezi, iar acest lucru ma enervează la culme. Sunt nervos pe tine ca m-ai făcut sa ma îndrăgostesc de tine. Chiar urăsc faptul ca am ajuns sa te iubesc deși nu te-am văzut niciodată în realitate..
Privind în continuare mesajul scris într-un moment de slăbiciune, un suspin adânc ii părăseste buzele virave.
"Nu..Nu-i pot trimite asta..E prea ciudat." Murmura dând sa șteargă mesajul, însă telefonul ii vibra brusc lucru ce l-a făcut sa apese, din greșeală, pe butonul de trimitere. "Baga-mi-as!" Striga șocat.
YOU ARE READING
I Know You || y.seok
Fanfiction"Știam ca te cunosc de undeva." "Ce vrei sa spui?" "Prima oara când ți-am văzut fata. Mi-ai părut foarte familiar și de aceea am continuat să-ți analizez profilul." "Hyung.." "Am încercat sa ignor sentimentul de deja vú ce apărea de fiecare dat...
