Travel for a soul

The meeting

Eu sunt Sara. O fată normală de 16 ani, dintr-o suburbie oridinară,dintr-un stat absolut obișnuit ( Missouri ).Nu credeam că voi scrie vreodată despre ceva din viața mea pentru ca ei bine...toată viața mea a fost banală.Până într-o zi de 15 septembrie 2011. Atunci l-am întâlnit pentru prima oară.

Sunt o fată înăltuță de 1.68 , am părul blond cu șuvițe verzi,un verde adânc ,închis precum toate secretele pe care le-am păstrat de-alungul anilor. Secretele mamei,când pleca seara şi îmi zicea că tata știe deja asta,că merge la muncă,că îmi căuta o păpușa pe care mi-o doream mai mult decât orice dar pe care nu am primit-o niciodată,secretele colegilor care îmi povesteau cu arzoare cum își mințeau părinții și cum scăpau cu asta, dar in final, cel mai mult , am păstrat secretele mele, dorințele mele pe care le închid adânc în suflet zicându-mi că sunt pur și simplu..inutile,sentimentele mele față de tot ce mă înconjoară,cam tot ce simt..Câteodată fac asta involuntar,fără să vreau, automat, orice gând dulce dispare prin simplul clipit, orice alinare a sufletului meu este învăluită de fapt de siguranța eșecului.Trecând peste, și , întorcându-ne la descrierea mea fizică , ochii mei sunt de asemenea de o nuanță de verde închis. Sunt o adolescentă obişnuită din liceul "Stonely" din Missouri.Ceea ce vă pot garanta este că urăsc școala.De fapt urăsc majoritatea lucrurilor toate având o falsitate greu de perceput,toate, exceptând, bineînțeles muzica.Muzica mea e singurul lucru care mă ajută să trec peste familia mea,colegii mei ,fițoasele vecine de alături,într-o simplă frază,muzica mă ajută să trec peste orice.Acum cu școala, nu sunt nici cea mai proastă,dar nici cea mai deșteaptă eleva din clasă.Adevarul este că obișnuiam să învăț destul de bine,până la divorțul părințiilor mei ( acum 4 ani ), de atunci...ei bine nu mi-am mai dat pur si simplu silința,de atunci am realizat ce e cu adevărat școala,doar o instituție plină de profesori  pentru care nu contează ce e de capul tău,cât contează  numele,o instituție plină de scorpii ce te judeca dacă ceasul tău nu e de la "Tiffany&Co" .Ah, mă fac să vomit, jur.

În fine,am trecut prin multe de la divorțul părinților mei ,mi-am pierdut încrederea în mine ,în ei, în tuturor,am trecut prin droguri și indiferență,prin relații care s-au terminat rău,prin poliție, prin momente in care nu puteam să mă decid dacă viața este cu adevărat importantă, dar nu am trecut niciodată prin nimic asemanător lui. Lui David.

        15 septembrie 2011

Eram la intrarea în veșnicul meu chin , liceul , clasa a 10 , here I come , așteptandu-mi prietenii , când am observat ceva diferit , ceva care nu se potrivea peisajului de zâmbete si nerăbdare din jur , ceva nou , un chip trist , nepăsător înconjurat de multe altele la fel de nepăsătoare și ..noi.

Nu sunt o fire timidă , așa că m-am îndreptat spre singurele priviri care nu îmi reflectau ură , spre chipurile noi. Trebuie să recunosc că printre ele se afla unul care îmi neregula pulsul. Unul care îmi constrângea inima prin simpla nuanță atât de familiară a ochiilor , a ochiilor verde intens , un verde precum verdele meu.

- Hei , Sara.

Și el fu primul care mi-a răspuns.

- David.