Travel for a soul

Heartbroken

Când intru pe ușă,ce văd,pe tata și pe Margaret bând cafea.Se pare că ceva mi-a stricat ziua perfectă,imaginea ei lângă tata,nu puteam înțelege cum de încă o putea privi după tot ce ne făcuse,EA ne distruse familia.EA.

-Sara,unde ai fost ?

-Acum îți pasă ?Se pare că ai uitat zilele în care eram singură pentru că tu erai prea ocupată tăvălindu-te cu amantul tău !

Și pentru a evita o scenă fug în camera mea,încercând să îmi controlez emoțiile,cred că încă eram drogată și de aceea voiam să evit contactul cu Margaret,voiam să  evit izbucnirile-mi.

Respir precipitat și într-un final reușesc să mă calmez.Aveam nevoie să-l aud pe David,știu că abia ne despărțisem,dar aveam nevoie de alinarea lui,să îmi spună că totul va fii bine,chiar dacă e o minciună.Mă uit în telefon,desigur,nu am numărul lui,dar îl puteam căuta,am văzut în ce direcție a plecat și îmi plus acasă nu puteam sta,nu fără să înnebunesc.

Nu voiam să plec normal,pe ușa principală,Margaret m-ar fi văzut și m-ar fi întrebat chestii de mamă,ceea ce nu acceptam din moment ce ea nu e nici măcar femeie în ochii mei,dapăi mamă.Pe ușa din spate m-ar fi auzit sigur,ceea ce rămânea balconul.Trebuia să sar de la balconul meu,lucru pe care l-am mai făcut de mii de ori în visele mele de la divorțul părințiilor,atunci părea o poartă către o nouă lumea,acum pare unicul drum spre David.

Până jos erau 3 metri cel puțin,mă gândeam să mă las în jos și să mă țin de balustradă,iar apoi să sar.Maxim îmi puteam rupe un os,două,un risc pe care mi-l asum pentru a pleca de acasă.

Sar și scap nevătămată,eram puțin buimăcită,cred că trecea efectul pastiliei,când mi-am amintit că eu mai am în baschet încă o pastilă.Trebuie să recunosc că era o tentație uriașă,voiam atât de mult,dar voiam și ca lucrurile să fie reale,așa că am refuzat cu greu pastila,chiar dacă nu am aruncat-o,știam că nu aș putea să o risipesc.

Ies din curte și merg pe drumul pe care a mers și el,deja mi-l imaginam luându-mă în brațe și spunându-mi ”că totul va fi bine ”.Gândul ăsta mă calma enorm,încă aveam câțiva fiori când mă atingeam unde m-a mușcat,dar mă simțeam a lui,așa că îmi plăcea.

Drumul a fost scurt,am mers circa 15 minute,doar drept înainte până am dat de o casă care avea în față o motocicletă,era ultima casă de pe alee,deci clar era casa lui David.Mă apropii,cu ceva emoții de ușă și dau să bat,dar când ridic mână David tocmai iese.Privirea caldă pe care mi-o imaginasem fu schimbată rapid  de reala ,crută și aspră privire de speriat morții.

Îmi înșfăcă cu putere brațul drept și mă privește negru de furie,după care adugă cu o voce gata de război :

-Ce dracu cauți aici ?

-David,eu voiam doar..

-Taci.De fapt nu îmi pasă ce cauți.

Și privirea lui se ațintește în spatele meu,pare că îl înfurie și mai tare dacă asta e posibil.Din cât am reușit să trag cu coada ochiului era vorba de un grup de vreo 5 gorile.

-Te duc acasă.

-Dar nu vreau să merg acasă.

-Nu îmi pasă de ce vrei,și acoperă aia.

Se referea la mușcătura realizată de el acum doar vreo 2 ore.

-Ce-ai pățit ?

-Nu e treaba ta.

-Ba e.

-NU MAI ÎNCERCA SĂ MĂ ÎNȚELEGI,PRICEPE ODATĂ,NU SUNT BUN PENTRU TINE!

Și mă trage cu putere.Mă sui în spatele lui,pe motocicletă și îmi dă mie casca lui.Nu știam ce să fac,era atât de nervos încât îmi era frică că mă putea lovi,ceva se întâmplase,dar nu voiam să-mi spună ce.