Nutella Morning

126 5 4
                                    

A doua zi mă trezesc cu o durere uriașă de cap și cu mâna bandajată. Acum realizez că probabil am exagerat , atât cu ceea ce am zis ,dar și cu cât am băut pentru că nu îmi amintesc în mare..nimic.

Cum de nu sunt acum moartă ? Cum de sunt îmbrăcată sau bandajată ? Ce..?

Și atunci o singură imagine mi se învârte iar și iar ca cel mai puternic drog în cap , ochii lui.

David. El a venit , el ..

Și mă ridic cu greutate , camera se învârte , ugh , încă mahmură.

În cele din urmă reușesc să ajung până la duș și dau drumul la maxim la apă rece . Trezirea , Sara , trezirea !

În cele din urmă sfârșesc alunecând în cadă zgâriindu-mă la tâmplă și lovindu-mă și mai rău la mână. Răbufnesc într-un strigăt scurt.

Nu au durat 2 minute și ca răspuns la strigătul meu , David intră repede în baie.

- Ughhh, Sara ce dracu ai mai făcut ?

Și vine și mă ia în brațele sale. E atât de cald.

Îmi ridic mâna bandajată să îi mângâi obrazul .

-Sara, uită-te în ce hal arăți , îți place cum ai ajuns ?

-David, nu vreau să mă uit decât la tine..

Și mă duce în brațe până-n camera mea. Mă lasă grijuliu în pat.

- Cum te simți ?

Deși încerca din răsputeri să-și mențină o figură relaxată nu puteam să nu observ furia din ochii săi , mâhnirea, dezamăgirea.Era supărat și dacă ar fi să ghicesc aș zice că e vina mea , da, ca întotdeauna de altfel.

- Mă simt bine.

-DOAMNE ! UITĂ-TE LA TINE ! CUM POȚI SPUNE CĂ TE SIMȚI BINE , SARA ?

Zicea punându-și mâinile în cap și încercând să-și mențină firea.

- Sara, cum te simți ? Zi adevărul trebuie să știu dacă e sau nu nevoie să sun la doctor.

- Nu trebuie să suni nicăieri. Sunt ok.

-Cum îți e mâna ?

-..bine..

Zic cu o voce tremurândă , eram sigur că ne vom certa pe tema asta , speram doar să fie într-un moment în care voi reuși să ripostez și eu..

-Doamne, uite ce îți fac? UITE DE CE NU VREAU SĂ FIM ÎMPREUNA.

Tac, nu aveam suficientă  putere să duc la capăt o altă ceartă, nu , nu acum .

-De când nu ai mai mâncat ?

-...

-DE CÂND , SARA ?

-Nu îmi amintesc exact..în jur de 2 zile bănuiesc.

-Doamneee!

-Uite, David, zic reușind să îmi strâng toată putere de până acum , nu trebuie să te prefaci că îți pasă. E , ok. Mersi pentru tot , du-te acasă, vorbim..

Și mă întrerupe cu severitate :

-Ce vrei să-ți fac de mâncare ?

-Vorbesc serios, nu trebuie să faci asta.

Zic afișând probabil cel mai slab și fățarnic juma’ de zâmbet ever.

-Vreau să fac asta , o să fac asta, și nici nu încerca să spui chestii ca ” pot să am grijă de mine , David ” pentru că este mai mult decât evident că nu , nu poți, Sara.

Și mă închise. Nu aveam ce altceva să îi zic și până la urma avea dreptate , nu aveam nici energia fizică , nici cea psihică necesară pentru a îmi găti sau pentru a duce la bun sfârșit și această zi.

Și așa chipeșul băiat , îmbrăcat în niște pantaloni de trening cu un tricou simplu alb se duce să îmi pregătească micul dejun.

Abia atunci pot spune că efectul băuturii a disparut complet și că ,  conștiința mi-a revenit.

Ce am făcut eu de fapt aseară ?

Abia acum realizez că David a venit chiar în ultimul moment , că dacă intervenția lui mai întârzia și un minut eram moartă, acum realizez că m-a văzut goală , că m-am purtat mai mult decât patetic și prostesc , că m-a îmbrăcat și că m-a îngrijit , că probabil a stat toată noaptea cu grija mea.

Nu cred că puteam să am o stare mai proastă. Eram cu moralul la pământ. Ce o fi zis David de mine ? Doamne , cât de patetică am fost..

După câteva minute în care mi-am adunat atât gândurile , cât și dezgustul față de mine ,  eram atât de stânjenită , încât speram atât de mult că nu va mai trebui să vorbesc niciodată despre seara trecută..

Eram hotărâtă să încerc să stau relaxată și să-l aștept pe David cu masa. Nu îmi vinea să cred că îmi va găti.

Și peste câteva minute bune , în care pentru prima oara în ultimele zile chiar am stat liniștită în pat , gândindu-mă la tot ceea ce s-a petrecut din momentul în care l-am întalnit pe acest băiat și până acum , vine și David , în mână cu o tavă mare în care erau 3 sau 4 vafe uriașe , un borcan cu Nutella și o cană cu ciocolată caldă și bezele , cel mai minunant mic dejun care era ca bonus însoțită de frumosul meu salvator.

Intră timid și îmi afișează un zâmbet larg și sincer :

 - Sper că-și plac vafele cu nutella și ciocolata caldă servite la pat de un ex-pușcăriaș nu  prea priceput la gătit.

Ce puteam să-mi doresc mai mult de atât ?! Și se așează ușor lângă mine și începe să mă mângâie.

Așa a început acea dimineață. O dimineață sublimă , după o noapte furtunoasă , se pare că nu poți avea curcubeu fără ploaie , dar să-l primesc pe el si Nutella în aceeași zi , mi se părea mai mult decât un vis.

Travel for a soulWhere stories live. Discover now