Travel for a soul

Kiss me , kiss me !

Bătăiile inimii mele creșteau odată cu viteza motocicletei.

Nu puteam să cred că mă aflu acolo cu el.

Aș fi o ipocrită să zic că nu mă simțeam bine, deci chiar mă simțeam bine.

Acum simțeam ceva ,el mă făcea să simt acea bucurie amară de care avea nevoie sufletul meu..

Era o tăcere copleșitoare, vântul îmi bătea în păr, viteza era din ce în ce mai mare și brațele mele îl strângeau tot mai puternic pe David.

Continuam așa încă vreo 15 minute , până când David opri brusc motorul și se dă jos  în mijlocul drumului.

Mă fixă.

Era o privire  rece și îndurerată.

Spre surpinderea mea , nu a scos niciun sunet.

A mers mai departe, oprise chiar lângă un lac, și se așeză pe iarbă, întins, fixându-și privirea asupra stelelor.

Fac același lucru cu precizie .

Era o tensiune uriașă , nu voiam să fiu eu cea care sparge gheața , nu știam ce aș putea spune oricum..

Spre norocul meu sparse în sfârșit gheața :

-Ce cauți aici, Somerland ?

-...

-Nu ar trebui să fii aici..

-De ce?

-Pentru că locul tău e lângă Jim, știi asta..

-Ei bine ,eu simt că locul meu e chiar aici, lângă tine..

Și încerc să îl iau de mână.

-Ai iubit.

-Nu , am prieten ,știi că asta va fi mereu Jim pentru mine.

-De ce îmi spui toate astea ? Știi înțelegerea noastră.

Și îmi îndepărtează complet mâna mea de pe a sa.

-Înțelegerea noastră..înțelegerea noastră e de căcat.

-Păi văd că la tine a mers, adică chiar credeam că m-ai uitat.

În tot acest timp evită contactul vizual , până acum, acum mă privi fix parcă încercând să îmi citească sentimentele.

-..Nu știi nimic, la niciunul nu a mers, vrei sa spui ...adică sigur tu m-ai uitat, altfel nu te rănea atât despărțirea de Gemma , nu-i așa ?

-Te rog , chiar nu știi nimic tu . Mă doare fix în pulă de ea .

-Chiar te doare, nu-i așa  ? Serios.. pe mine nu ai dat doi bani și pentru curva asta suferi ? Ști ceva , du-te la dracu.

-EȘTI PROASTĂ ?

-POATE,DAR NU O SĂ FIU PROASTA TA .

Și mă ridic nervoasă.

Dar un braț puternic mă trage și cad lângă el, pe iarbă , plângând din nou din cauza lui.

-Sara, nu înțelegi .

-Da, pentru că tu nu îmi explici.

-Pentru că trebuie să MĂ UIȚI !

-NU POT . ÎNȚELEGE ,AM ÎNCERCAT ,CHIAR AM ÎNCERCAT ,DAR NU POT. TOT TIMPUL ÎNCERC SĂ TE UIT ,SĂ TE URASC , SĂ ÎMI AMINTESC CÂT DE MULT RĂU ÎMI FACI ,CÂTE LACRIMI AM VĂRSAT DEGEABA , ȘI TOTUȘI NU SCHIMB NIMIC. NU POT SĂ TREC PESTE , CHIAR VREAU ASTA ,DAR NU POT , AȘA CĂ ÎNCETEAZĂ SĂ ÎMI SPUI CÂT DE COMPLICAT E , LASĂ-TE SĂ SIMȚI CEEA CE ȘTIU CĂ AI SIMȚIT CÂNDVA.

-Sara oprește-te..

-Cred că ar trebui să plec..

Și mă sărută. Deși a durat doar 3 secunde ,au fost 3 secunde pline.

Ne priveam, încercam să prezic ce va urma.

-Nu e ceea ce am simțit cândva, e ceea ce simt mereu, mereu de când te-am întâlnit.

Și  îl sărut.

Nu sunt genul de fată care cere explicații, nu îmi păsa de câte ori a făcut sex cu Gemma de când ne-am despărțit ultima oară , nu-mi păsa că mâine probabil vom fii iar străini , tot ce conta era că acum era cu mine ,sărutându-mă pe mine.