Travel for a soul

My Heaven

Tot drumul a fost o nebunie.

O nebunie după care tânjisem atât de mult în ultima vreme.

Ajungem la mine acasă.Toate luminile erau stinse,eram singură acasă,spre surpinderea mea nici măcar Jim nu era prin jur.

-Gata, drumul. Zice David cu o voce gravă, încercând să schițeze un zâmbet.

-Asta înseamnă..gata noi, nu-i așa ?

Zic zâmbind și plângând în același timp.

-..Sara..

-Nu, e ok. E bine.

Răspund schițând un zâmbet larg plin de durere și falsitate și încercând din răsputeri să îmi stăpânesc puhoiul de lacrimi ce era gata să explodeze.

Mă privește lung după care se distanțează ușor.

-Bine..atunci ne vedem mâine.

-Luni, nu cred că mai vin la bal.

-De ce?

-E..,pentru că după seara  asta nu aș putea să te văd cum te săruți cu alta, complicat.

-Ok,păi noapte bună.

Și fac un zâmbet și mai larg .

Și plecă. Se urcă pe motocicleta lui și plecă.

Instantaneu,după ce l-am văzut plecând am început să plâng.

Eram așa de proastă, totul era vina mea, era vina mea că mă aflam așa, e vina mea că am plecat cu el ,e vina mea..

Intru în casă, mă uit la telefon : Jim-12 apeluri, 5 mesaje, tata-2 apeluri.

Mda, nu aveam să îi sun, ci aveam să termin odată pentru totdeauna durerea.

Se zice că viața e un dar, un dar de care trebuie să avem grijă pentru ca este neprețuit.

Dar atunci când viața este mai grea de cât poți rezista?

Nu am familie, tata mereu pe drumuri nepăsându-i câtuși de puțin de mine, mama mea o curvă care ne-a distrus familia, așa ziși mei ”prieteni” care nu am mai vorbit cu mine de luni și cărora nu le pasă nici negru sub unghie de mine , Jim care nu mă înțelege, este aici,dar nu are nicio treabă cu mine, nu avem nimic în comun și David.Singura persoană care a devenit fără să realizez viața mea. Există unele fete care spun ”ești viața mea” , te iubesc” fără să știe măcar ce înseamnă acest lucru,recunosc,acum ceva timp nici eu nu știam asta, dar acum o știu,poate chiar prea bine. Poți spune de o persoană că este însăși viața ta atunci când ea devine dar suprem, darul neprețuit. Și pentru mine așa era el, aș muri pentru el fără nicio ezitare, deoarece dacă l-aș pierde pe el ,aș pierde totul, aș pierde motivul pentru a trăi ,aș face orice pentru el, nepăsându-mi de consecințe pentru că aș știi că l-am făcut fericit.

Iar acum, simt că viața mea s-a sfârșit, deoarece el nu face parte din ea.

Nu au fost puține dățile în care m-am întrebat ce este greșit, de ce eu nu îl pot face fericit.Nu sunt puține dățile în care m-am consumat comparându-mă cu Gemma, nu au fost puține rugămințile pentru un final,dar mereu am crezut că poate poate se va întoarce la mine, dar acum știu că nu o va face.Știu că doar mă amăgește , ca de fapt nu are nevoie de mine,îi place doar să mă țină pe acolo  de plictiseală, iar asta nu voiam să accept, să fiu un nimic bun de folosit..

Mă uit în oglindă.

E vina ta. Tu nu ești de ajuns. Tu nu ai fost niciodată de ajuns, TU nu ai putut să îți păstrezi familia unită, TU nu ai putut să faci ceva cu viața ta ,TU ai făcut numai greșeli, TU trebuie să fii mai mult acolo pentru prietenii tăi, TU faci mereu și mereu greșeli. TU DISTRUGI TOTUL, chiar și azi nu te-ai abținut și l-ai înșelat pe Jim, TU ești de vină pentru tot!

Și aveam dreptate.Eu eram problema peste tot, tuturor le-ar fi fost mai bine fără mine.

Deodată cad jos, nu mai mâncasem de ieri , totul era pre copleșitor : seara asta , toate greșelile mele ,tot ce am stricat.Aveam dreptate tuturor le era mai bine fără mine.

Mă ridic cu greutate, dar sigur. Pentru prima oară aveam ceva in minte,un plan.

Merg în camera mea , și iau ultima pastiluță magică , și nu era pentru a trece peste această zi ,ci pentru a o termina.

O iau, încercând să îmi reamintesc cu adevărat toate momentele mele fericite din viața mea : câteva momente din copilăria mea ,de pe vremea când aveam o familie, 2-3 momente cu ”prietenii mei ” și în rest numai David, în fiecare moment în care am simțit fericire deplină se afla el, încă un impuls pentru a îmi duce la îndeplinire planul.

Mă dezbrac rapid de tot , rămândând în piela goală. Pastila își făcuse al naibii de bine efectul pentru că deja mă simțeam cu mult mai bine.

Râdeam și fugeam prin casă, râdeam de tot ce vedeam ,pentru că absolut tot ce era în casă era luat de ”mama” ,femeia care ne-a lăsat.

Luasem una dintre cele mai scumpe băuturi de-a tatei.

Am băut mai mult de cât îmi pot aminti ,eram oricum criță și gata.

Merg la baie și iau lama mea.

Apoi mă gândesc la un loc bun pentru a termina ce a mai rămas din viața mea.

O, uite, Saraaaa,patul tău,locul unde ți-ai fi dorit atât de mult să fii cu David,deși ai fost doar cu Jim .

Mă așez râzând isteric.

Privirea mea era încețoșată de la atâtea amintiri,vorbe,promisiuni și poate puțin și de la băutură și pastilă.

Închid ochii,plângeam din nou.

Fac prima tăietură, divorțul părinților

Văd cum sângele îmi curge de-a lungul venelor.

Apoi apoi a doua ,de data asta puțin mai mare, toate relații mele eșuate și prieteniile false.

Văd cum sângele se întinde rapid peste tot de-a lungul mâinii mele.

Mă pregătesc să fac ultima mea tăietură, de data aceasta verticală, cea care avea să încheie durerea și suferința. Ultima mea tăietură pentru cea mai  mare dezamăgire,amăgire și cred că iubire a vieții mele.

Închid ochii, ce era cel mai ciudat era faptul că nu regretam că fac asta, eram fericită ,ușurată că nu am trăit fără să îmi întâlnesc iubirea vieții mele.

Eu,adeptă a persoanelor care nu spun niciodată ”niciodată” și ”întotdeauna ”, acum până și asta a reușit să schimbe.

David, eu..

I love you, forever.

Închid ochii și încep tăietura, când în aceeși secundă , când am ajuns la jumătatea tăieturii mă trezesc imobilizată cu niște brațe puternice asupra-mi și cu o voce tremurândă șoptindu-mi la ureche :

-Te iubesc, Sara, te iubesc, nu face asta !

Și cad în brațele lui, cu ochii închiși , mai fericită ca niciodată, simțindu-i parfumul, reușind pentru câteva clipe chiar săi văd chipul, pentru câteva secunde auzindu-i voce..

Și mă las acolo, împăcată cu orice gând,fără niciun regret, probabil în comă, poate în Rai sau Iad, sau poate doar acolo,în brațele lui, ceea ce era Raiul,Raiul meu.