Travel for a soul

New Look

A doua zi când m-am trezit eram singură,tata plecase cel mai probabil ieri dimineață la lucru,iar Jim probabil plecase acasă,încă mă durea capul de la cât am plâns ieri și încă eram puțin amețită,era marți dar nu-I bai mi-au trebuit 2 minute ca să-mi dau seama că o vreme nu voi mai merge la școală,fiind în contiunuare amețită merg să fac un duș.

Încerc să mă liniștesc,dar gândul îmi fuge încontinuu la David,probabil acum doarme cu Gemma,nici nu vreau să mă gândesc cum stau la școală,unul în brațele celuilalt.Dau drumul la maxim la muzică și fug la duș.

Cânt cât mă țin plămânii, înot în gânduri cu ochii închiși,simțind fiecare amintire așa real,încă aveam pe gât semnul lui,speram să îl păstrez cât mai mult,în ciuda faptului a tot ce mi-a zis,o parte din mine nu era gata să-i dea drumul.Eram gata să ies și să îmi încep activitatea de a da drumul la toate televizoarele din casă,totul la maxim pe programe diferite de muzică,să fur țigările speciale ale tatei și unul din cele mai bine scotch-uri de ale lui,eram pregătită să iau ultima pastilă pe care o am și să mă distrez,dar înainte să pot ieși din duș,înainte să îmi pot lua prosopul Jim deschide ușa de la cabină.

-Ce vrei pentru micul dejun ?

Mă întreabă cu o voce enervant de inocentă.

În schimb eu țip,să îl văd acolo,doar cu un prosop mă alertă la maxim, îl împing cu putere,îmi iau prosopul și mă închid în duș.Mă îmbrac cât de repede pot,încercând să fiu cât mai acoperită și încercând să îmi stăpânesc furia.

-CE DRACU CAUȚI AICI ? țip, încercând să-mi stăpânesc impulsul de a sări și de al lovi.

-Sara,

-Nu mă lua pe mine cu ”Sara”,ce FACI aici, DE CE EȘTI DEZBRĂCAT,DE CE NAIBII VI PESTE MINE IN BAIE ?

-Nu am știut că te va deranja,zice el pe un ton simplu.

-Ei bine,tu nu mă cunoști,evident că mă deranjează,Jim ,ieri eu și David ne-am despărțit,mi-a rupt inima,l-am visat încontinuu,chiar crezi că aș trece peste într-o seara,chiar crezi că aș uita totul și bam,aș face duș cu tine ?

-Nu,Sara,am greșit.

-Da,ai făcut-o.

-Promit că nu  o să mai fac.

-Ar fi bine.

Și totul,fiecare amintire se învârte din nou în mintea mea.Totul durează doar două secunde,două secunde care mă răstălmăcesc complet.

Trebuie să recunosc,sunt slabă,am nevoie mai mult ca oricând de cineva,iar Jim e aici,cred că mă place,adică e un băiat ok,e drăguț,pare de treabă,dar cel mai important pare o stâncă ,iar eu am nevoie de o stâncă,de cineva pe care să mă pot baza,pe care să mă pot sprijini,care să stea alături de mine,chiar dacă nu simt nimic pentru el,cine știe, poate că voi ajunge chiar să îl iubesc ?

-Deci,ce vrei pentru micul dejun ?

-Nu îmi e foame.

-Trebuie să mănânci ceva, Sara.

Deschis ușa și ies din cabină,aveam șansa la un nou început,dar încă nu am trecut de trecut.

Mă gândesc la ce ar trebui să fac,caut adânc niște răspunsuri,ca o ascultare a gândurilor mele Jim îmi spune :

-Te plac,mult.Mereu te-am plăcut,din prima clipă în care te-am văzut.Știu că e prea devreme,știu că tu nu simți la fel,dar Sara,nu-l lăsa să câștige,nu-i arăta că încă îți pasă,fii cu mine,știu sigur că ne potrivim și că tu vei simți la fel în cele din urmă.