Travel for a soul

The kiss

-David,ce faci,nu se merge pe aici.

-Păi e vineri ,ce contează dacă ajungi puțin mai târziu acasă ? Sau tu ești fata mamei ?

Nici nu avea idee cât nu o suportam pe mama.

-Nu mă cunoști,și nu sunt fata mamei,dar poate trebuia să merg undeva.

-Păi trebuia ?

-Da,era un concert la care chiar voiam să ajung,și ai fi știut de el, dacă nu erai prea ocupat să  freci menta la închisoare.

-Păi, nu-i nimic îți fac eu un concert live de toată frumusețea.

Trebuie să recunosc că îmi plăcea,îmi plăcea că eram în mașină cu David,îmi plăcea că vorbesc cu el,îmi plăcea de el.Dar voiam ca lucrurile să meargă între noi,voiam să nu o dau în bară,voiam ceva diferit nu încă un nume dureros pe lista relațiilor eșuate.Voiam să îl cunosc înainte să mă arunc în brațele lui.Voiam să știu că mă va prinde atunci când am nevoie.

Voiam toate astea,dar voiam și să îl ajut,voiam să îl fac să treacă  peste durerea pe care o avea,voiam să îl ajut sperând că așa mă ajut și pe mine.Știam că el mă poate termina,știam că sunt în stare să mă apuc de vechiile obiceiuri pentru el,știam că e o extremă,ori eu îl făceam să renunțe la viicile lui,ori eu mă afundam odată cu el în ele.Știam toate astea,dar și așa eram determinată să fiu acolo,să fiu cu el,să fiu pentru el,să fiu a lui.

-Sara,relaxează-te,o să ne distrăm,vei vedea.

M-am hotărât să aștept,eram sigură că nu aveam de ce să mă îngrijorez,acasă nu era nimeni,benzină aveam destulă,și deși nu știam nimic despre acest băiat,știam că nu mă poate răni.

-Preia tu puțin volanul.

-Ce ??

Opri mașina.

-Ce tot faci David ?

-Nimic.

Se dă jos și începe să se dezlege la șireturi,își dă Conversu-l stâng jos și scoate ceva din el.O punguță albă,destul de mică, plină cu mici pastiluțe albe.Îl privesc uimită luând 2.

-Vrei și tu una ?

Inima începu să-mi bată.Nu m-am mai atins de droguri de 1 an,iar acum văd micile pastiluțe întinse către mine ,din mâna celui pentru care am o slăbiciune evidentă.

Conștiința îmi striga cât de tare putea răspunsul,dar impulsurile mele nervoase au pus stăpânire pe decizie.

Mi-am întins mâna sălbatic și am luat o pastilă.

-Așa te vreau puștoaico,acum sigur o să ne distrăm.

Și a urcat din nou în mașină.

Încă aveam pastilele în mână,și spre salvarea mea,mi-am amintit fiecare moment fericit din trecut.Adică,niciunul,nu aveam nici măcar o amintire frumoasă,nimic ,dar în schimb aveam multe certuri,multe țipete,multe nopți în ceață.Nu voiam asta,ci invers,voiam să-mi amintesc,tot,voiam să știu tot ce îmi va zice,așa că m-am aplecat ”să-mi leg șiretul ”,și am ascuns acolo micele rotunde albe.

-Hai,prințesoo !

-Vin,deci unde mergem ?

-Nicăieri fără muzică.

Și pornește radio-ul,și începem amândoi să cântăm :

”Talk dirty to me, talk talk talk dirty to me ”

Au urmat alte 6 câtece,pe care le-am cântat cu plăcere,niciunul din noi nu are voce,dar oricum am râs suficient de mult încât o pot numi cea mai frumoasă după-amiază din ultimii ani.

-Am ajuns.

Unde am ajuns nu știu.Eram în mijlocul..nimicului.Nimic aici,nimic acolo.Era pur și simplu cât vezi cu ochii un câmp,o iarbă pură,un verde intens,neatins și 2-3 căpițe cu fân pe alocuri.Atât,totul părea așa diferit față de el..el e tipul rău,tipul cu vicii,cu probleme ,cel asemeni mie,cel pentru care am o slăbiciune periculoasă,dar tot el e plin de surprize,tot el e necunoscutul care se plimbă atât de mult în mintea mea încât ar trebui să plătească chirie.

-Am ajuns! Exclamă,de data asta mult mai energic,mai fericit rătăcind o privirea veselă,jucăușă spre mine,îi răspund cu același priviri șarmante.

Dau să mă dau jos din mașină,dar sunt plăcut surpinză,din nou de David,care vine, îmi deschide ușa și mă ia în brațe sale puternice.

Mă ia în brațe și închide cu repeziciune ușa mașinii mele.Apoi mă fixează intens timp de câteva secunde,inima-mi mai că-mi sălta din piept,alte zâmbete,simple,stângace.Apoi începe să alerge,și aleargă cu mine în brațe în mijlocul câmpului ,aleargă,îi aud bătăile inimii,aleargă până pică,pică pe jos cu mine cu tot,nu știu cum se face dar a picat chiar..pe mine.

Eram jos,pe câmpul verde plin ochi de flori mici și albe ,cu David peste mine distanța dintre noi fiind de câțiva centrimetri,infimă,dată doar de susținarea lui David în mâinile sale,puternice.

Mă privi fix,îmi simțeam inima gata să-mi explodeze,privirea lui era așa intimidantă,așa copleșitoare.

Încerc să mă ridic din strânsoarea brațelor sale,să mă eliberez din acel moment jenant,dar  nu mă lăsă.Strânsoarea lui era la fel de puternică,privirea lui tot fixată.

-Ce faci ? îl întreb reîncercând să ies din acea strânsoare.

Și atunci,involuntar,o pereche de buze,pline,dulci, se simt peste ale mele,mi-au trebuit doar câteva clipe să înțeleg ce făcea David,doar două secunde să înțeleg jocul în care intrasem,doar două momente  pentru a răspunde sărutului său.