Travel for a soul

The divorce

Da,divorțul părințiilor m-a schimbat.

Totul a început când aveam 10 ani.Tatăl meu,John Somerland, este un fel de inginer în domeniul petrolier,deci pleacă des de acasă,iar mama mea,Margaret Somerland, este manager la un lanț de restaurante,iar eu eram mica lor dulceață.Totul era perfect,iubeam viața, școala, credeam în principiile familiei,în religie, nu avusesem parte de nici măcar 5 minute de tristețe,mereu primeam tot ce îmi doream.Credeam că suntem o familie fericită și unită,voiam să ajung o scriitoare de succes și o cântăreță impresionantă,diferită.Tata pleca aproximativ 4 zile pe săptămână cu serviciul,iar mama doar dimineța cam până la 2,desigur mama nu e genul de femeie care să stea singură sau doar cu copilul ei,nu,la început ieșea afară cu prietenele ei ,dar apoi vedeam  că se simțea singură ,de multe ori încercam să îi alin singurătatea cu poveștile pe care le scriam,dar ea nici nu le asculta,îmi zicea că e obosită și îi place emisiunea care era difuzată la tv.După un timp m-am obișnuit cu nepăsarea ei,totul era încă bine,dar apoi lucrurile s-au schimbat.Când tata era acasă totul părea la fel,doar scurte ieșiri cu prietenele ei,dar când tata pleca ieșirile scurte durau ore și apoi seri și creșteau în continuare până ajungeau la nopți.La doar 11 ani deja mama mea pleca 2-3 zile fără să îmi adreseze vreun cuvânt.Apoi înainte să se întoarcă tata îmi spunea :

”Scumpo, să știi că am plecat mai mult pentru că am deschis un nou restaurant,tati știe deja,dar să nu mai aducem asta în discuție pentru că trebuie să ne bucurăm mai mult de timpul pe care îl avem împreună,până să plece iar.”

Chiar și la vârsta aia,știam că e o minciună,de fiecare dată când chiar se deschidea un nou restaurant mama pleca îmbrăcată în cele mai scumpe rochii,iar acum pleca seara târziu cu pantaloni de trening și venea dimineța să se schimbe pentru servici.Era o minciună pe care am hotărât să o păstrez,cel puțin pentru un timp.

Dar apoi au urmat altele și altele,săruturile matinale dintre părinții mei dispăruseră,tata părea nefericit,iar mama era pe zi ce trece tot mai veselă.

A mers așa timp de câteva luni,iar apoi tata s-a hotărât să afle ce se petrece.Trebuie să recunosc că și eu eram la fel de curioasă:

”Scumpo,ai pățit  ceva ?”

”Sunt foarte bine,de ce întrebi ?”

”Haide ,ești distantă,când a fost ultima oara când ai stat cu mine ?”

Iar tata încercă să o sărute.

”John,Sara e acasă.”

De fapt,eram chiar deasupra lor,la etaj..

"Nu vreau decât un săruțel."

"Nu acum."

"La dracu, atunci când ? Nu ai mai fost cu mine de 6 luni ,ce s-a întâmplat,ă ?"

"Nimic.."

"Sara, vino jos, acum !"

Și  cobor cu lacrimi în ochi scările,prima ceartă a părinților mei..

Mama ta a plecat de acasă cât tati a fost plecat?

Doamne,John ești nebun,nu o amesteca în crizele tale.

Sara, îmi zici ?

* tot ce am făcut a fost să îmi strâng mai tare iepurașul în brațe și să afirm scurt din cap.Eram speriată,nu mai trecusem niciodată prin ceva asemănător..*

Mersi,scumpo,poți să pleci acum.

* dar am plecat doar după perete,m-am ascuns suficent de bine încât să nu mă vadă,dar nu eram suficient de pregătită pentru ce urma*

Cine e ? zbieră tata.

Cine să fie cine  ?

Cu cine mă înșeli ?

* am înghețat*

John,îmi pare rău..

IEȘI AFARĂ!!!!IEȘI DIN CASA ASTA ȘI DIN VIȚA MEA ,IEȘI ACUM!!!!!! Zbieră tata.

Mama se grăbi și fugi spre ușă.

Tata începuse să spargă fiecare poză cu noi,fiecare magnet de frigider din vacanțe,totul.

Avea o privire pe care nu o să o uit niciodată,o privirea rece,durere infinită,dezgust.După asta plecă și el.

Am rămas singură.3 ore de singurătate,3 ore în care discuția dintre părinții mei se repeta în capul meu constant.

Apoi după 3 ore am fost șocată,părinții mei s-au întors amândoi acasă,împreună.

Nu i-am întrebat nimic nu mi-au răspuns nimic.Am continuat așa timp de 2 luni în care tata era plecat destul de des de acasă,iar mama era puțin mai îngrijorată,dar în fiecare noapte era acasă. Apoi când m-am trezit,după 2 luni de la certa părințiilor,era ziua mea,12 ani,părinții nu erau acasă,credeam că s-au dus să-mi ia un cadou,mare,așa cum obișnuiau să o facă deobicei,dar la naiba cât mă înșelasem.Am aflat abia la prânz când tata a venit acasă,s-a așezat la biroul lui cu un pahar în mână și cu ceva nou,cu țigări, și mi-a spus :

De acum suntem doar noi doi,mă-ta nu mai  e,să nu plângi ,era o târfă oricum.

De atunci viața mea s-a schimbat,abia atunci am înțeles cearta aia,abia de atunci am început să simt durerea.