Just a game

289 9 0
  • Dedicated to Alexandra Andreea
                                    

Mă prăbușesc total.Da,îl știam de câteva zile,dar atunci când eram cu el mă simțeam vie,nu voiam să pierd tot ce simțeam,nu voiam să-l pierd pe el.Pur și simplu mă las să cad acolo în mijlocul curții,uitându-mă în gol și încercând să opresc repetarea continuă a vorbelor sale care era prezentă continu în capul meu.

Probabil eram jalnică și patetică,dar nu îmi păsa,sunt o egoistă de fel,niciodată nu aș accepta să îmi schimb sentimentele pentru că celor din jur nu le convine ceva.

Vocea lui răsună din ce în ce mai tare în capul meu,iar primul lui sărut reușește să mă termine de tot.Tremur incontrolabil și încep să plâng.Prima oară când plâng pentru un băiat.Am mai plâns se multe ori,pentru ceea ce numeam familie,pentru viața mea de tot rahatul,pentru că toți mă lăsau,dar niciodată pentru un băiat,da mulți mi-au frânt inima,mulți m-au rănit,cu mulți am suferit,dar niciodată nu am plâns,da m-au durut unele despărțiri,nespus de mult,dar durerea ce o simt acum nici nu se poate compara,simțeam că nu mai am aer,și nici nu înțelegeam de ce.Îl cunosc de vreo săptămână și nu a fost nimic serios,amândoi drogați,și totuși asta simțeam.

-Sara,ești bine ?

Cea mai tâmpită întrebare.

La divorțul părințiilor : ”Sara,ești bine ?”,lovită:”Sara,ești bine ?”,în pat :”Sara,ești bine ?”.O întrebare mai tâmpită nu cred că există,toți probabil se așteaptă să răspunzi cu da,dar e evident că dacă ai pus întrebarea asta nu ești bine.Una peste alta,nu îmi puteam găsi oricum cuvintele pentru a-i răspunde.

-Da,doare ca naiba,Sara,dar nu îl lăsa să câștige,arată-i că poți mai mult !

Era Jim,mă așteptam  sincer ca Sasha să fie și cea care dă a doua replică,evident tot una tâmpită,dar nu Jim m-a încurajat și mi-a zis o replică bună,una care m-a trezit din plânset,una  pe care aș fi vrut să o urmez,dar nici măcar nu mă puteam ridica în picioare,nu eram tare,cu toată tăria pe care o aveam îi șoptesc :

-Nu pot mai mult,aș vrea să pot,dar nu sunt destul de puternică.

Jim mă trage și mă ia în brațe,acolo în fața celorlalți,în fața Sashei.

Știu că probabil am fost cea mai rea prietenă ,dar aveam nevoie de asta așa că îl iau în brațe și îl strâng la cât de tare pot.Două clipe și privirea mi se îndreaptă spre geam,iar apoi în ochii lui.Da,David era acolo și se uita la noi,mă privi fix,iar mă simt slabă,neputincioasă,după care plecă.

-Te duc acasă,haide,mergem cu motocicleta.

-Nu,nu pot.

Apoi Sasha interveni :

-Sara,e ok,eu sunt de fapt cu Kevin.

Alt șoc,ieri îl plăcea pe Jim.

-Nu e asta,doar că..David m-a dus pe motocicleta lui,zic încercând să îmi țin lacrimile și afișând cel mai fals zâmbet de care eram în stare.

-Atunci mergem pe jos.

Arunc o privire fugetivă către școală,încă speram ca David să se întoarcă la mine,dar nici măcar o mișcare,nimic,accept prin urmare propunerea lui Jim și îl urmez sperând doar că ziua asta se va termina și că totul a fost doar un vis.

Mergem ceva,ieșim din curtea școlii și de pe alee,iar apoi începe vorbitul,fix ceea ce voiam să explic cât de rău mă simt..

-Nu îl lăsa să câștige Sara.

-Jim,eu chiar nu vreau..

-Știu,nu vrei să vorbeștie despre asta,dar promite-mi doar că nu vei renunța.

Travel for a soulWhere stories live. Discover now