Fata Diavolului (1)

Olimpiada

   "Sprijină cu cuvântul pe cei întristați, și te va sprijini Dreapta care poartă toate."

   Proxima voia să îi spună domnului director ca nu mai putea sa meargă la olimpiada, după cum am zis, dar pe ușa intră domnul de mate care anunță elevii că trebuie sa faca lecția singuri deoarece domnul director are treabă.

   Domnul de mate este profesorul preferat al Proximei. îi place foarte mult de el pentru că este inteligent si serios, putem spune ca i-a cucerit și inima intr-un fel. Puteți să negați asta, dar atunci când tatăl tău lipsește încă de la naștere pentru că muncește să câștige bani și alte idioțenii lumești, simți nevoia să găsești un tată superficial.

Proxima: Se pare că trebuie sa mă duc într-o pauză...

   Dupa ce se termina ora, Lucifer știa ca Proxima va face oirce să-i zică directorului de olimpiadă, așa ca intră în mintea profesorului de matematică.

Domnu de mate: Proxima, unde te grăbești așa?

Proxima: Oh, domnu... ăm, eu...vreau sa vorbesc ceva cu domnul director!

Domnu de mate: E ocupat, zi-mi mie ce vrei sa-i spui și-i zic eu când are timp.

Proxima: Da, dar... eu trebuie sa vorbesc ceva în particular...

Domnu de mate: Eh, ce poate fi așa particular!

Proxima: Bine, spuneți-i va rog ca nu mai vreau sa merg la olimpiada lui...

Domnu de mate: Bine, desi s-ar putea sa nu-l încânte vestea... Dar ce, geografia e asa grea? Matematica e grea! Du-te măi Proxima la olimpiadă știu ca poti sa iei un punctaj mare! Fa-l mandru pe domn' director!

   Aceste cuvinte au fost ca un fel rugaciune pentru Proxima, sau mai bine zis ceva sfânt pentru ca ea îl îndrăgește pe profesor.

Proxima: Bine domnu, daca ziceți... Voi mai încerca sa învăț...

Lucifer: Așa... Bine... Foarte bine Proxima.

   Din seara aia, Proxima reușea sa învețe, asa cum putea ea, asa cum se străduia. Lucifer era fericit caci avea el un plan în cap...

   Sosi si ziua cea mare. A ajuns la școală, se așeza in bancă si totul se desfășura ca o olimpiadă normală. Seara afla ca a trecut si pentru etapa următoare si tot așa...

   Profesorii deja o vedeau altcumva pe Proxima si erau fericiți de progresul ei, numai că săraca de Katerine ...

Katerine: Ami! Vino aici!

Ami: Ce e?

Katerine: Fa ceva! Proxima ma enervează!

Ami: Stai linistită fato ca la Națională o sa cada... Nu trece ea că e greu și mereu au fost câștigători de la liceul ăla militar.

Katerine: Și dacă nu e așa?

Ami: Nu mai vorbi cu ea! Poate de la tine a prins aere!

Katerine: Daca trece si naționala, pentru mine nu mai există!

Ami: Și așa nu e cine stie ce! Hahah!

Domnul director: Proxima, trecem si naționala?

Proxima: Nu...nu...stiu... Am emoții... E ceva atat de important si imi e frica sa nu va dezamăgesc...

Domnul director: Tu? Te rog Proxima! Du-te acasa azi, si nu mai repeta nimic, liniștește-te!

Proxima: B...b..bine...

   Dar frica o tot indemna sa invete, sa nu faca de ras pe domnul director. A observat ca si Katerine nu mai vorbea cu ea, se gândi ca s-a suparat pentru ca i-a luat fața si tot asa s-au adunat toate problemele...

   Ziua următoare, cand primi subiectul, uită tot.

 Ce se întâmplă cu mine? Ce ma fac... Ce ma fac... Munții... Ce munți sunt ăștia? Ape? Cum se numeau? Ceva cu R? Ohhh...

Lucifer: Ahh, asta îmi încurcă planurile! Haide Proxima! Amintește-ți! Am nevoie sa treci si de asta! Nu am chef sa ma arat în fața ta! Am promis!

Proxima aproape plângea si îi venea sa iasă pe ușa decat sa mai stea sa se faca de râs... Când...

Lucifer: Unde naiba pleci?

Proxima: Lucifer... Nu pot... Nu pot face fața...

Lucifer :Ba sigur ca poti! Doar te liniștești... Și începi.

Proxima: Nu îmi amintesc nimic!

Lucifer: Scrie ce îți spun...

   În 15 minute olimpiada era gata.

Proxima: Pot sa predau?

Profesorul: Gata? Nu te mai uiți?

Lucifer: Nu, e perfectă, ce vrei mai mult!

Proxima: Nu, am verificat tot.

Profesorul: Dar nu te pot lăsa decat dupa o oră.

Proxima: Dar...

Lucifer: Repetă după mine...

Proxima: De ce să stau aici dacă am terminat? Plus că e perfectă, iau punctaj maxim! Sa țineți minte numele Proxima! Caci eu am să câștig, la care pot adăuga... Nu aveti ce îmi face! Dacă eu vreau să dau lucrarea de ce să nu mă lăsați? Până la urmă e alegerea mea! Acum pot sa plec?

   Astfel Proxima ieși de la olimpiadă fericită împreună cu Lucifer.

Proxima: De ce m-ai ajutat?

Lucifer: Cred ca mai bine îți foloseai aceste ultime cuvinte să-mi mulțumești, după care dispăru.

Proxima: Oh...

   Dupa aflarea rezultatelor, totul se schimbă: colegii Proximei o vedeau altcumva, cu ciudă din cauza cuvintelor spuse pe ascuns de Katerine, care acum îi era cel mai bun dușman. Fostele ei prietene au fost spălate pe creier de alte tolomace si așa a rămas Proxima singură, cu singurii prietenii: profesorii.

   Acum nu se mai bucura că a ajuns la Națională prima... Se simțea exclusă din tot, singură pe pământ, rănită...

   De ce oamenii prind ura pe cei mai buni? Până la urmă, nu suntem cu toții oameni?

Proxima: Deci, radical din... Radical...ah! Nu ma pot concentra! Cine are nevoie de prieteni, nu? Adică... Pot trăi si singură, nu? Heh...heh...da...singură.

Lucifer: Mai vedem noi... De abia acum începe distracția!