Fata Diavolului (1)

Un invitat întârziat

"Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.  Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea."

Și a spus:

Domnu: Ești bine? De ce plângi?

Proxima: De parcă nu ai ști! i-am țipateu.

Domnu: A... am să o chem pe mama ta Proxima, bine? și plecă.

    Ce naiba l-a apucat? Acum două secunde era apucat și acum... mă lasă așa? Ce mai majorat!

Am pretins toată noaptea că m-am distrat, deși... nu l-am mai vazut pe domnu de atunci... Eu m-am așezat pe o canapea și probabil m-aș fi gândit la scena asta mult și bine dacă Ami, Katerine și restul care m-au făcut să uit totul cu câteva sticle de Jack Daniel, că dimineață stăteam, jumate moartă, jumate vie, jumate beată! Țin minte doar masa plină de pahare și sticle goale... și capul îmi aluneca în jos... după care înainte să închid ochii era un om în costum negru...

M-am trezit acasă. Era 9 jumate dimineața... o ora ,,bună'' zic eu la care trebuie sa te trezești... daca nu TREBUIE sa mergi la cea mai mare olimpiadă la 10!!!

Am luat un hanorac peste pijamale (nu îmi amintesc să mă fi schimbat) și am plecat spre școală. Domnul director mă aștepta supărat. M-a luat cu mașina si am ajuns cu cateva minute întârziere dar m-au lasat sa intru. Au fost doua ore de stres! Nici nu mai stiu ce am scris... după trebuia să ținem un interviu... a fost extraordinar... să stai in pijamale... si sa te vada o lume întreagă... ah...

Pe drum spre casă...

Domnul director: Deci? Cum a fost? Nu prea ai fost pregătită! Simt asta... pentru că ai avut petrecere ieri si mi-a zis ăla de mate ca ai stat până târziu.

Proxima: Ăla de mate să fi fost în costum negru?

Domnu director: Ce? Deci de la ce să mă aștept de la această etapă Proxima?

Proxima: Nici eu nu știu... e greu să vă raspund acum...

Când am ajuns acasă am început să plâng iar în camera mea. Totul trebuie sa fie așa nașpa când mă cert cu Lucifer? Zici că Iadul e Rai în comparație cu Pământul!

Mama: Proxima!

Proxima: În sfârșit! Cineva mă va înțelege!

Mama: Mi-a zis domnul director că nu te-ai pregătit deloc pentru olimpiada lui! Și pe lângă asta aseară ne-ai lăsat să curățam totul si ai plecat sa te culci! Frumos din partea ta! Sa nu te mai aștepți la petreceri de acum, domnișoară majoră!

Proxima: Awh! Asta îmi mai trebuia! Lasă-mă singură atunci!

Mama: Și încă mai ai si mofturi...

Ea parasi camera furioasă și eu... cu o întrebare în gând m-am ascuns sub pătura: cine m-a adus acasa? Daca era tipul de mate... intru în panică...sper ca sunt bine si nu s-au întâmplat multe...dar daca nu era el? Țin minte ca nu avea costum... să fi fost așa de beată? Vreau să plang în pace acum!

Lucifer: Și să nu mă vezi pe mine? Tocmai de ziua ta?

Proxima: Ziua mea a trecut... și tu nu ai fost acolo când am avut nevoie de tine... s-au întâmplat atat de multe...

Lucifer: Măcar, mi-ai dus dorul?

Proxima: Mai mult decât orice!

Lucifer: Sigur nu m-ai înșelat?