Zile De Vara

Nu ma parasi! Te rog...

      Foarte devreme ne-am trezit pentru a pleca in Liverpool la concertul baietilor. Sophie a dormit la noi si Liam s-a dus sa o trezeasca. Ea, fiind nervoasa ca a trezit-o i-a tras cateva perne in cap. Pana la urma a iesit din camera. Am plecat cu masina, stiind ca drumul va fi lung. Am inceput o discutie cu Harry.
-Sis, trebuie sa iti spun ceva. Va veni inca cineva la concert.
-Cine?
-Mama. Va veni la concert.
-Ce? De ce nu mi-ai spus?
-Mama a zis ca vrea sa iti spuna ceva. Si in calitate de frate mai mare...
-Cu un an jumatate. Il intrerup.
-Nu conteaza cu cat, am avut datoria sa te aduc aici.
-Multimesc, frate. Esti cel mai bun. Spun ironic.
      Dupa discutia cu Harry, eu si Sophie ne uitam pe telefoane, cand...
-Am ajuns! Striga Louis fericit.
      Am coborat si am mers la sala de concert. Am stat cu baietii la repetitii si a venit timpul concertului. Harry vine ingrijorat.
-Mama a ajuns?
-Nu.
-O suni? Mai sunt 10 min si incepem concertul.
-De ce nu o suni tu?
-Pentru ca ea a venit sa iti spuna ceva important.
-Stii despre ce ar fi vorba?
-Nu. Habar nu am.
      Concertul a inceput. Era deja a treia melofie si mama nu aparuse.
-Sophie, vii cu mine la intrare? Poate acum vine mama.
-Sigur.
       Am iesit si mama alerga spre mine, iar o masina a venit din cealalta parte.
-Nuuuuu! Am reusit sa strig.
        Am fugit la mama care inca era constienta.
-Mama...
-Deea... ti-am ascuns ceva. Trebuie neaparat sa stii.
-Nu te obosi. Sophie, cheama salvarea.
-Trebuie sa iti spun. Nu esti o Styles.
-Ce?!
-Esti adoptata. Tatal tau te-a rapit de la familia ta. Tu esti o Evens.
-Nu, eu sunt o Styles.
       Mama nu a mai spus nimic. A inchis ochii si nu i-a mai deschis.
-Mama, nu ma parasi! Te rog!
        Salvarea a venit intr-un tarziu. Baietii au intrerupt concertul si au venit la spital. Am plans foarte mult. Chiar daca m-a neglijat atata timp si acum am aflat ca nu e mama tot o iubesc. Nu pot sa nu o fac. Doctorul vine spre noi trist.
-Imi pare rau... am facut ce am putut. Spune el.
         Nu  am mai rezistat si am plans si mai rau. Si eu, dar si Harry. Il iubesc enorm. E fratele meu, dar nu natural. M-am linistit, mi-am sters lacrimile si am iesit afara. M-am asezat pe o canapea din curtea spitalului.
-Esti bine? Ma intreaba Zayn.
-De ce ai venit dupa mine?
-Poate pentru ca te iubesc.
-Nu mai rezist!!!
-Stiu ca iti e greu. E mama ta si...
-Nu e mama mea. Sunt adoptata. Nu sunt o Styles, sunt o Evans.
-Ce?
-Mi-a spus inainte sa inchida ochii.
-Si cine e familia ta? Ti-a spus unde sunt?
-Nu... of... de ce trebuie sa fie viata asa grea?
-Sunt doar obstacole. Peste care trebuie sa treci.
-Si eu nu reusesc sa trec.
-Ba o sa reusesti.
-Doar daca esti tu langa mine.
-Mereu voi fi langa tine.
       A urmat o imbratisare si am intrat in spital si le-am povestit si celorlalti. Harry a inceput sa planga si mai rau.
-Sunt singur! Nu am pe nimeni!
-Ma ai pe mine, Harry.
-Dar nu esti sora mea. Vei merge sa iti cauti adevarata familie si ma vei lasa.
-Nu, Harry. Nu ii voi cauta. Imi e bine asa cum sunt. Voi uita ca mama mi-a spus asta. Esti fratele meu, iar noi suntem fratii Styles.
         La auzul vorbelor mele, Harry m-a imbratisat. Mama va fi ingropata maine. Eu mi-am promis ca de acum incolo nu voi mai varsa nici o lacrima. Pentru nimeni. Trebuie sa fiu puternica. Asta e viata. Maine mergem acasa, va fi inmormantarea si viata va continua.

A DOUA ZI LA NEW YORK
      Suntem la inmormantare. Nu mai plang. Mi-am promis. Dupa ce s-a terminat slujba, si mama a fosy inmormantata am plecat acasa. Acolo ne asteptau fetele. Ne-am imbratisat si le-am povestit si lor despre ce mi-a marturisit mama.
-E probabil sa...
-Sa ce, Eve?
-Mi-a povesti mama ca atunci cand aveam 1 an, mama a nascut un al doilea copil. A fost rapit si nici politia nu l-a mai gasit. Iar numele meu de familie este Evans...
-Daca am face un test?
      Am mers pe nepregatite si am facut testul. Eve este sora mea. Doamne... ce mica e lumea. Nu  imi vine sa cred. Am ajuns acasa si fetele au dormit la noi. Criss si Eve se vor muta aici peste doua zile. O sa fie foarte bine asa. Ne-am dus la culcare pe la 3:00 pentru ca am facut o minipetrecere. Doar noi. Am adormit bustean.

Hey, dragilor! Un nou capitol care sper ca a fost pe gustul vostru. Scrieti-mi parerile voastre in comentarii si scuzati greselile gramaticale. Love ya! ❤❤❤