Marco

Capitolul III

        Patul meu mă liniștea puțin. Doar puțin, pentru că nervii mei încă erau întinși la maxim. Cine se crede acel bădăran să îmi vorbească așa? Mai și strigă după mine în gura mare! Bine, adevărul e că eu l-am luat la întrebări prima, dar nu asta contează, m-a înțepat primul cu remarca lui neobrazată! Cât tupeu!

        Dar, nu aveam de gând să îl las să îmi strice seara, spre ușurarea mea nu mai eram nevoită să îl văd vreodată. Nu mai aveam de gând să merg la vreo întâlnire de-a Mariei de acum înainte. Slavă Domnului că a ajuns cu bine acasă măcar!

        Am adormit agitată și nu am început încă o zi de școală la fel de încântată cum o făcusem cu o zi înainte, însă până la cina cu ai mei, incidentul era aproape uitat.

       - Cum merge cu școala? mă întrebă tata în timp ce își mai tăia o bucată din friptură.

       - Foarte bine, i-am zâmbit. În curând o să ai competiție serioasă.

        Tata râse, privindu-mă mândru.

       - Nu mă îndoiesc de asta, draga mea.

       - Familia Constantin ne-a invitat în weekend la cina, interveni mama.

       - Lisa Constantin? Directoarea editurii? întreba tata.

       - Bineînțeles că ea, Carol. Soțul ei tocmai a intrat în politică și vor să sărbătorească.

        Grozav. Asta lipsea, să îl mai văd încă o dată pe Paul. Fusesem împreună în vara anului trecut, dar nu îmi puteam explica încă de ce. Nu mă atrăgea într-un mod special, dar fiind insistent, am acceptat să îi fiu iubită. Nu a durat prea mult ,spre disperarea mamei, însă continua să îmi facă avansuri de câte ori avea ocazia.

       - Eu am terminat. Pot să plec in camera mea?

       - Sigur, răspunse tata. Noapte bună scumpo.

       - Noapte bună.

***

       - Astăzi avem petrecere! strigă Maria încântată în curtea liceului în timp ce ne așezam pe una dintre băncile din lemn, ca să mâncăm.

       - Iar? am întrebat-o, mușcând din sandvișul meu.

       - Cum adică, iar? Au trecut deja 3 săptămâni de la ultima. În plus, e vineri, nu poți să mă refuzi.

       - Unde mai e de data asta?

       - Lângă lac. Un prieten de-a lui Andrei își sărbătorește ziua de naștere.

       - Oo nu, nici nu mă gândesc, i-am tăiat eu elanul.

       - Poftim? De ce nu? se plânse ea.

       - Nu vreau să am de a face cu oameni de genul ăla Maria, ți-am mai spus.

       - Nu e așa cum crezi tu. Părinții băiatului sunt medici, face parte dintr-o familie bună.

       - Dar cu un anturaj prost.

       - Vrei să nu mai critici atât și să te relaxezi și tu o dată în viață?

        Am respirat adânc. Poate că avea dreptate, eram încordată mai mereu datorită școlii și a imaginii de fiică perfectă creată de mama, în mare parte, pentru statutul familiei. Poate că puțină distracție nu ar strica.

       - Bine, la ce oră? Am oftat.

        Patru cuvinte și prietena mea era în extaz.

       - La opt sunt la tine, te ajut să te aranjezi.