Marco

Capitolul IV

        Îl înjuram în gând pe blestematul ăsta care mi-a stricat încă o dată ziua. De ce trebuie să apară el mereu, de parcă ar avea un radar care luminează și sună când mă simt bine?

        La naiba cu el și la naiba cu toți tipii din lume, măcar îmi întărea și mai mult convingerea că o relație nu este deloc potrivită pentru mine. Toți sunt la fel, bădărani. Îl vedeam pe Andrei coborându-și mâna pe fundul Mariei în timp ce se mișcau lent pe ritmul muzicii. Tocmai ce spuneam, bădărani.

       - Eu plec acasa Maria, mi-a fost suficient pentru o seară, am anunțat-o. Vi și tu?

        Aceasta îl privi pe iubitul ei lipit de ea ca o ventuză, apoi dădu din gene spre mine. Am oftat. Știam prea bine privirea asta.

       - Ne auzim mâine, am spus resemnată și le-am făcut cu mâna.

***

        Da, îmi era greu să mă trezesc. Ajunsesem acasă destul de târziu și nu dormisem suficient. Aveam cearcăne, mă dureau ochii și căscam mereu.

        - Elena? bătu mama în ușă de câteva ori și dacă văzu că nu îi răspund, intră neinvitată. Încă nu te-ai ridicat din pat? exclamă ea dramatic, de parcă m-ar fi văzut sărind încălțată pe lenjeria ei cumpărată din Milano. Vreau să te văd sus, acum! Diseară mergem la familia Constantin și trebuie să arăți impecabil, poate băiatul lor îți mai dă o șansă și o să intri mai târziu într-una dintre cele mai bune familii din oraș.

       - El mi-ar da multe șanse, mamă, eu nu mai vreau să le primesc, am mormăit întorcându-mă pe cealaltă parte, sperând din suflet că își va termina discursul și va pleca.

        Somnul, practic, se zvârcolea după atenția mea.

       - Prostii, zise ea, de parcă nu m-ar fi auzit bine. Avem programare la coafor, manichiură și spa astăzi, enumeră ea în timp ce trase draperiile si soarele mă lovi direct în față.

       - Nu vreau să îmi pierd ziua prin saloane, am spus încruntându-mă din cauza soarelui. De ce nu mergi cu una dintre prietenele tale?

       - Sus am spus! Exclamă ea, trăgând plapuma de pe mine.

        Și iată-mă în fața oglinzii. Îmbrăcată într-o rochie albă strâmtă din bumbac, cu mânecă scurtă și lungă până la genunchi. Teniși albi si păr ondulat. Simplă ca bună ziua.

       - Sper ca nu vi așa? Întrebă mama îngrozită, oprindu-se din drum când mă văzu coborând.

       - De ce? Ce e în neregulă?

        Ce era în neregulă vedeam și eu. Mama avea o rochie lungă, purpurie,  din mătase, cercei cu diamante si părul prins într-un coc elegant. Tata avea pantaloni de costum si cămașă, dar renunțase la sacou și la pantofii eleganți.

       - Las-o în pace, doar nu mergem la un bal, spuse el amuzat și îmi trase cu ochiul.

        Mama renunță la cicăleală, însă îmi aruncă o ultimă privire disperată, înainte să își dea ochii peste cap.

        Ne-am urcat toți în mașină și ne-am îndreptat spre casa opulentă a familiei Constantin. I-am salutat formal pe toți când am ajuns și părinții mei au intrat în discuții cu diversi oameni, mie rămânându-mi "placerea" de a mă distra singură.

        Ochii mi-ai căzut pe bufet si m-am servit cu câteva saleuri, răzemându-mă totodată de masă. Mestecam plictisită, când l-am zărit pe Paul în mulțime. Voiam să dispar de acolo, dar era prea târziu. El mă văzuse deja și venea spre mine.