Marco

Capitolul XVIII

        Bineînțeles că cei doi bodyguarzi erau în preajma noastră mereu, dar erau atât de subtili, încât am uitat repede de prezența lor. Am aflat într-un final și destinația celor două săptămâni care formau luna noastră de miere: Thailanda!

        Eram mai mult decât fericită și nerăbdătoare, iar Marco se amuza de bucuria mea.

       - Dacă știam că o să reacționezi așa, îți spuneam mai repede, spuse el, în timp ce așteptam zborul de legătură.

        I-am zâmbit larg.

       - Merg să-mi iau niște suc. Vrei și tu?

        Marco se lăsă pe spate în scaun.

       - Nu, dar dacă ai nevoie la baie, vin cu tine.

Mi-am dat ochii peste cap.

       - De ce te gândești mereu la sex? L-am întrebat, privind în jur pentru a mă asigura că nu ne aude nimeni.

       - Pentru că asta simt. Te-aș fute în fiecare minut al zilei.

        Am rămas cu gura căscată, în timp ce el rânji superior. Dar, m-am hotărât să îi intru în joc.

       - Nimeni nu poate atât de mult.

       - Corect, dar asta nu înseamnă că nu pot să ți-o trag cât vreau eu. Ești a mea acum, pot să fac ce vreau.

       Marco scoase o țigară și o plasă în colțul buzelor.

       - Și dacă spun nu? am șoptit.

        Bricheta aprinsă rămăsese suspendată câteva clipe, apoi își aplecă capul, aprinse țigara și trase primul fum, lăsându-l să iasă lent. Mă privi pe sub sprâncene, prin norul cenușiu.

       - O să îți dorești să nu fi spus asta, vorbi el și mie deja îmi bătea inima de două ori mai tare.

        M-am ridicat și am mers la aparat, încercând să îmi liniștesc gândurile. Încercam să mă hotărăsc pe lângă Cola dacă mai vreau și M&M's sau Snickers.

       - Pot să îți fac cinste cu ceva? Mă întrebă un băiat cam de vârsta mea, înalt și frumușel.

        De când stătea el aici?

       - Nu, mulțumesc, am zâmbit politicos. Dar, poți să o iei înainte.

       - Nu pot să fac asta. Domnișoarele frumoase au mereu prioritate.

       - Este doamnă, iar prioritatea mea acum este să îți bag un pumn în gură.

        Marco apăru lângă mine și îmi trecu o mână pe după gât, privindu-l superior pe băiatul de lângă noi.

       - Îmi pare rău, nu am știut, se scuză el.

       - Mișcă, până nu îți fut două! mârâi Marco și acesta făcu stânga împrejur, îndepărtându-se repede de noi.

       - De ce ești mereu atât de arogant? Nu avea de unde să știe că sunt căsătorită!

       - Ai o verighetă pe deget.

       - Poate nu a văzut-o.

       - Atunci, trebuia să i-o arăți! Se răsti.

       - Poate făceam asta, dacă nu apăreai tu în secunda doi! Ești atât de violent câteodată!

       - De ce te cerți cu mine pentru ăla? Nici măcar nu îl cunoști! Aproape strigă el, arătând nervos cu o mână spre culoarul pe care a dispărut baiatul.