Eu intru în clasă merg şi îmi strâng lucrurile şi spun:
-Dylan strângeți lucrurile,trebuie să plecăm.După ce spun asta el îşi strânge lucrurile fară să ceară vreo explicație deoarece mereu vrea să scape de ore.După ce ne-am strâns lucrurile am ieşit din clasă şi el a întribat:
-Şi de ce plecăm noi de la ore?Nu că nu mi-ar plăcea să scap de ore dar vreau să ştiu motivul.
-Păi...spun şi îmi apare un nod în gât.
-De ce plângi?întreabă el.
-Păi părinții noştri au murit.Spun şi iarăşi încep să plâng.
-Nu poate să fie adevărat,nu,nu,nu,nu,ei nu aveau cum să moară.Urlă el.
-Da au avut cum să moară,şi o să îți povestesc totul pe drum spre spital.Spun eu luândul într-o îmbrățisare stânsă.
-Să mergem.Spune el şi văd cum are lacrimi în ochi,este la fel de dristus ca şi mine.Nu poate să creadă că am rămas fără părinți,fără cei care ne dădeau mereu un sfat,dar trebuie să acceptăm realitatea chiar dacă va fi foarte greu.Stăm în maşină şi Dylan o porneşte şi mergem spre spital.Este linişte dar o întrerup eu:
-Vroiai să ştii ce s-a întâmplat cu părinții noştri.Să îți povestesc acum sau altă dată?întreb eu.
-Acum.Spune el simplu.
-Deci ştii că lucrau la o companie.
-Da şi ce-i cu asta?
-Păi compania lor se ocupă de import şi export de arme.
-Nu cred.
-Este adevărat o angajată de-a tatei m-a sunat şi mi-a spus de ce ei au murit.
-Şi totuşi de ce au murit?
-Deoarece azi au avut o misiune şi la acolo au fost împuşcați.Spun eu şi simt din nou că plâng mă uit la Dylan şi plânge şi el.Ajungem la spital şi mergem la recepție unde o doamnă ne spune pe un ton blând:
-Bună ziua.
-Bună ziua.Spun eu.
-Cu ce vă pot ajuta?
-Suntem copii domnului şi doamnei Black.Spune fratele meu cu ochii înlăcrimați.
-Stați puțin să văd dacă au fost internați sau nu.
-Păi nu cred că îi veți găsi printre cei internați.Spun eu cu vocea stinsă.
-Îmi pare rău,acuş chem medicul să vă arate corpurile lor.Spune asta şi merge spre o uşă,bate şi intră înăuntru şi după câteva momente din acel cabinet iese o doamnă înaltă Şi frumoasă care vine direct spre noi.
-Bună ziua.Spune ea blând.
-Bună ziua spun eu şi fratele meu la unison.
-Deci eu cu voi trebuie să mergem în morgă.Spune ea şi eu nu prea vreau dar o să merg cu fratele meu să fiu alături de el.Îl apuc de mână şi mergem după doamnă.Ajungem şi ea spune:
-Deci tatăl vostru a murit deoarece a primit un glonț în cap,iar mama voastră a primit un glonț în şira spinării.Acestea fiind spuse mă întorc cu fața în pieptul fratelui meu şi îi ud maioul cu lacrimile mele,el se apleacă şi mă sarută pe cap şi simt că plânge şi el.Doamna ne arată corpurile părinților şi la vederea lor încep să plâng şi mai tare.De ce?De ce toate astea trebuie să mi se întâmple mie?Ieşim din acea încăpere şi mergem spre ieşirea din spital.Ajungem afară şi mergem direct la maşină,Dylan o porneşte şi mergem acasă.Tot drumul în maşină a fost linişte.Am ajuns acasă şi am mers în camera mea şi m-am schimbat în ceva mai comod mai exact mi-am luat pijamaua mea neagră şi am mers să văd ce face fratele meu.Am intrat în camera lui şi l-am găsit stând pe pat şi plângând,am mers la el m-am pus lângă el şi l-am îmbrățişat si am început a plânge amândoi,dar la un moment dat aud soneria semn că cineva a venit la noi.Mă ridic şi mă duc jos să văd cine a venit,am deschis uşa şi în prag stăteau Mike şi Adam.M-au văzut plângând şi Mike a întrebat:
-1.De ce plângi? şi 2.Unde este Dylan?
-1.Plâng deoarece am rămas fără părinți şi 2.Dylan este în camera lui.Spun printre lacrimi.
-Condoleanțele noastre.Spune Adam şi el cu Mike mă îmbrățişează.Apoi urcăm la Dylan care încă plângea când am intrat în cameră.
Bună seara.Sorry de apsență şi ştiu că capitolul este scurt,dar următorul va fi mai lung promit.Noapte bună puiuților💕💕💕Vă pup😘😘❤
