-Ce faci frate?întreabă Adam.
-Nu am chef.Spune Dylan cu capul în pernă.Eu merg lângă el şi îl îmbrățişez.
-Uite Dylan,ştim că v-ați pierdut părinții,dar asta este viața+că îți vom fi alături şi te vom ajuta să treci peste.Spune Mike şi îl îmbrățişează pe Dylan.S-a aşternut o linişte mortală până când soneria o strică.Mă dau jos din pat şi mă duc să deschid.Deschid uşa şi le văd pe Diana şi Andreea şi când m-au văzut m-au îmbrățişat strâns.
-Ce s-a întâmplat?Întreabă Andreea.
-Fetelor acum din familia mea am rămas doar eu şi Dylan.Spun şi încep să plâng din nou în timp ce intram în casă.Fetele m-au mai îmbrățişat din nou.
-Hai la tine în cameră mai bine.Spune Diana şi mergem la mine în cameră.Am intrat în cameră şi eu m-am aruncat în pat,nu am chef de nimic şi nici nu mai vreau nimic.
-Şi cum au murit?Întreabă ele la unison.
-Păi ştiți că ei lucrau la o companie...
-Da şi cei cu asta.Spune Andreea.
-Dacă mi-ai da voie să termin ai afla.Spun eu cu o umbră de zâmbet.
-Deci?Întreabă Diana.
-Păi firma lor se ocupa....şi le-am povestit tot.Şi aşa au murit părinții mei.Spun eu cu glasul stins.
-Ne pare rău că ai rămas fără ei dar noi îți vom fi alături.Spune Andreea şi vine şi mă îmbrățişează Diana cu ea desigur.Şi toată atmosfera noastră este stricată de fratele meu care urlă ca descreieratul ce este:
-Cipriana vino aici te rog!!!
-Viiin!urlu eu la rândul meu ca o nebună.Am intrat la el în cameră şi am întrebat:
-De ce ai urlat ca un descreierat?
-1.Nu sunt descreierat şi 2.Vroiam să stăm toți să vorbim.~Doamne de ce oare e aşa prost?Urlă ca un nebun şi mie mi se pare că i s-a întâmplat ceva iar el vrea doar să vorbim~Nuştiu,dar sincer chiar ar trebui să mai vorbim ca oamenii normali nu să ne înjurăm unii pe alții ca nişte nebuni~Ce sunteți.~O mai taci.Din discuția cu conştiința mea "minunată,,mă scoate Diana care îmi urlă în ureche.
-Pământul către Queen!!!
-Aaaa!Ce te-a apucat femeie?urlu eu la ea.
-Păi nu ne auzeai,stăteai pur şi simplu şi te uitai în gol.Îmi explică ,,minunatul"meu frate.
-Şi chiar trebuia să mă surzească nebuna asta?Spun eu nervoasă.
-Da.Spun toți în cor.
-De ce doamne stau eu cu nişte tonți ca voi?Mă uit în pod şi spun eu.
-Heyyy nu suntem nebuni,poate.Spune ultima parte mai în şopată dar tot îl aud pe Mike.
-Vă spun eu că voi sunteți nebuni.Şi de aici am început să vorbim diferite,mi-au mai ridicat dispoziția.Să nu fost ei avea să stau până mâine dimineață plângând.*După o săptămână*
Deci a trecut o săptămână de la moartea părinților mei.Şi acum sunt gata să merg la firma sau compania sau ce naiba o mai fi şi aia,dar după şcoală~O urăsc~Şi eu.Mă ridic din pat şi mă duc să îmi fac rutina.Mă duc în baie şi fac un duş scurt îmi spăl dinți şi mă îmbrac în lenjerie intimă.Ies din baie şi mă duc în şifonier să mă îmbrac.Mă îmbrac aşa:Şi papucii ăştia:
Mă duc să mă machiez.Aplic puțin fond de ten,tuş,rimel şi un ruj negru mat.Părul l-am pieptănat şi lăsat pe spate.După ce am fost gata am mers jos în bucătărie unde l-am găsit pe Dylan.
-Bună dimineața.Spun eu şi mă aşez la masă.Ca să ştiți servitoarea şi bucătăreasa nu au plecat au rămas cu noi.
-Salut,cum ai dormit?Mă întreabă el şi bucătăreasa îmi pune o farfurie cu clătite cu Nuttela în față.
-Am dormit bine.Ascultă Dylan am o întrebare.
-Spune.
-Vrei să mă înveți să merg cu maşina?După ce spun asta el se îneacă la propriu cu bucata de clătită pe care o mânca.
-De ce ai vrea să faci asta?întreabă el curios.
-Păi acum că o să lucrez la firmă sau companie sau ce-o mai fi şi aia trebuie să pot să conduc deoarece nu te voi pune pe tine să mă duci şi pe jos nu am de gând să merg.
-Ok.
-Deci când începem?
-Ce zici de azi când venim de la companie.
-Yeyy.Spun eu şi încep să țopăi ca o nebună.
-Calm,calm sister.Spune Dylan şi eu mă aşez şi termin de mâncat.După ce mâncăm ne ducem la şcoală....Îmi pare foarte rău că am lipsit atâta,dar mă voi revanşa,voi încerca.Vă pup💕💕💕Să aveți o seară plăcută.💕💕💕