*După 2 luni*
Au trecut două luni de la incidentul cu Prințesa Pudel,iar noi tot încă râdem de Dylan.Este weekend si scoala s-a terminat,Slavă Domnului.La momentul dat stăm pe canapea şi mâncăm înghețată şi privim Teen Wolf.Dintr-o dată sună cineva la uşă şi eu strig:
-Deschid eu!şi fug spre uşă.Deschid uşa şi acolo stau două persoane un bărbat şi o femeie,îmbrăcați la costum.
-Aici locuieşte Cipriana Black?întreabă bărbatul.
-De fapt sunt Moon Black mi-am schimbat recent numele.Spun eu,da am uitat să vă spun mi-am schimbat numele.
-Deci v-am găsit.Spune femeia.
-Şi ce doriți?întreb eu.
-Păi noi suntem de la orfelinatul Răsarit de Soare.Spune bărbatul.
-Aşa şi?
-Păi tu şi fratele tău nu aveți un tutore legal şi sunteți minori deci mergeți la orfelinat.Spune bărbatul şi eu îmi scap bolul cu înghețată jos şi strig cât mă țin plămânii:
-Nuuuuuu!şi toți se adună la uşă.
-Ce sa întâmplat?mă îndreaptă Diana iar eu isbucnesc în lacrimi puternice şi spun:
-Pe mine şi pe Dylan ne ia la orfelinat.şi plâng mai tare.
-Adică ne ia la orfelinat?întreabă Dylan şi vine şi mă îmbrățişează.
-Păi să-ți explice aceşti domni.spun eu arătând cu degetul sper cei doi.
-Vă luăm la orfelinat deoarece nu aveți un tutore şi sunteți minori.Spune femeia.
-Păi şi cu bunica cum rămâne?întreabă Cristina.
-Care bunică,aceşti copii nu au nici o rudă.spune bărbatul.
-Păi bunica mea.Spune Andrei,mai bine spus bunica noastră spune el şi se uită la Cristina.
-Până acum bunica noastră a avut grijă de aceşti doi copii şi de noi toți.Spune Cristina.
-Păi îmi pare rău să vă dezamăgesc dar bunica voastră nu are nici un document oficial că aceşti copii sunt în grija ei.spune bărbatul.
-Am înțeles acum.Îmi pare rău Ci...Moon dar acum bunica nu cred că mai poate face ceva.spune Cristina.
-Nui nimic nu este ea vinovată că eu nu ştiam de aceste reguli.Spun eu şi îi îmbrățişez pe ea şi pe Andrei.
-Mama tot nu poate face nimic eu tot sunt adoptată şi doar ştii legea oraşului că dacă ai un copil adoptat nu ai voie să mai adopți unul.spune Daian.
-Diana este totul ok.Mă duc şi o îmbrățişez.Iar de tine ştiu Andreea că părinții tăi nu o să adopte un copil niciodată,chiar dacă sunt eu şi Dylan.spun eu şi o îmbrățişez şi pe ea.
-Deci noi mergem la orfelinat.Spun eu şi mă uit la persoanele din fața uşii.
-Bine deci aveți 5 ore să vă strângeți lucrurile şi să mergeți cu noi.spune bărbatul pe care deja îl urăsc.
-Bine spun şi mă întorc şi fug în camera mea.aud cum se închide uşa iar ceilalți vin după mine.Cineva s-a dus să strângă cioburile de la bolul meu.Fetele au venit la mine în cameră iar băieții la Dylan să-l ajute cu hainele şi lucrurile de care v-a avea nevoie.
****După 3 ore******
Păi au trecut vreo 3 ore toate lucrurile necesare sunt împachetate şi pregătite lângă uşă.Acum stăm toți într-un cerc şi vorbim.A venit şi bunica cu bunelul la noi.Stăm şi vorbim şi ne aducem aminte de toate tâmpeniile făcute până acum.
Am vorbit până s-a terminat timpul nostru cu Dylan şi la uşă au sunat aceeaşi domni de azi dimineață.
-Sunteți gata?întreabă domnul.
-Da.Dar mergem cu maşinile noastre spun eu.
-Bine.spune doamna.
Prietenii noştri ne-au ajutat cu bagajele să le ducem la maşini,după care am luato spre orfelinat.
****După un timp****
Am ajuns la orfelinat ne-au dat camere unde suntem singuri adică eu singură în cameră şi Dylan singur în cameră.Nu este atât de rău aici este o cladire cu 5 etaje.Nou-născuții la al doilea etaj,cei de la 5 la 10 ani la etajul 3,cei de la 10 la 15 la etajul 4 şi ceilalți de la 15 până la 18 ani la etajul 5.Jos este bucătăria,unde mănâncă toți împreună,oficiul directoarei şi o sală de sport.Pe fiecare etaj este baie unde au acces toți de la 8 dimineața până la 12 noaptea.Şcoala este la o stradă distanță,dar noi copii din orfelinat nu facem ore acolo facem ore în orfelinat ele se organizează în sala de sport.Mi-am despachetat lucrurile şi m-am pus pe pat şi vorbesc cu fetele pe instagram.Este destul de ok aici nu este aşa cum mi-am imaginat.Eu doar stau şi aştept să împlinesc 18 ani şi plec naibii de aici.A venit o doamnă la mine în cameră şi mi-a spus că este timpul să mâncăm.Am mers pe hol şi am primit un mesaj de la Dylan în care spunea:
De la Prințesa Pudel:
Aşteaptă-mă pe hol,să mergem împreună la masă.
La Prințesa Pudel:
Ok,doar mişcă-ți fundul ăla de Prințesă mai repede.
De la Prințesa Pudel:
Ho nebuna că vin.
La Prințesa Pudel:
Ok.
Blochez telefonul şi îl pun în buzunarul blugilor şi îl aştept pe Dylan.Mă uitam pe hol la uşa lui şi dintr-o dată sunt luată pe sus şi pusă pe un umăr de băiat.Am simțit parfumul lui Dylan şi l-am lovit cu pumnul pe spate şi el a strigat:
-Fă nebuno vrei să-mi dezbați plămânii?
-Nu mă nebunule doar m-ai luat prin surprindere.
-Bine hai jos zâno.spune şi mă dă jos de pe umărul lui.
-Ok Prințesă Pudel.
Mergem împreună până jos la cantină şi mergem după mâncarea noastră.După ce am mâncat am plecat prin cameră şi mi-am luat tot ce îmi trebuie şi după am plecat la baie.După baie am plecat în cameră îmbrăcată îm pijama neagră,of course.M-am pus în pat şi peste 30 de minute după ce m-am pus în pat am adormit.
***După 2 luni***
Deci stau de 2 luni aici şi totul este ok parcă,nu sper că mă va adopta cineva deoarece eu am pus o regulă eu nu plec de aici fără fratele meu şi Dylan a spus la fel.Deci nimeni nu ne adoptă deoarece nu vor 2 copii maturi deja.Acum stau cu Dylan şi privim un film pe telefonul meu.Deodată cineva ciocăneşte în uşa din camera mea şi a intrat o domnişoară care are grijă de copii de pe aici,fiind un fel de tutore pe fiecare etaj sunt câte 3 persoane,doar la cei mici sunt mai mulți.Am salutat-o şi am întrebat-o ce sa întâmplat.Iar ea mi-a spus că eu şi Dylan trebuie să mergem la directoare în cabinet.Dylan m-a luat în spate şi am plecat la directoare în cabinet,am ajuns acolo şi am coborât din spatele lui Dylan şi am întrat în biroul directoarei.
-Bună ziua.am spus eu cu Dylan la unison.
-Bună copii.a spus directoare şi la biroul ei am văzut o doamnă,cu părul scurt negru şi îmbrăcată în negru.
-De ce suntem aici?întreabă Dylan.
-Păi această doamnă vrea să vă adopte.
-Serios.am spus eu şi am mărit ochii
-Foarte serios Moon.Deci doamnă Grande aceştia sunt frații Black:Dylan şi Moon.
-Sunt minunați copiii.spune acea doamnă Grande.
-Deci copii ați fi deacord să vă adopte?
-Desigur.Ama spus eu şi Dylan m-a luat în brațe.
-Dacă sunteți deacord mergeți şi facețivă bagajele în o oră vă aştept la ieşirea din orfelinat.A spus directoarea.
****după o oră****
După o oră eram la uşa orfelinatului cu bagajele în maşinile noastre.Neam luat rămas bun de la directoare.Am uract în maşini şi am plecat cât mai departe de acest orfelinat şi sper că nu ne vom mai întoarce aici niciodată.V-om avea o nouă casă.Această doamnă Grande a spus că mai are un fiu,deci voi mai avea un frate.Am ajuns acasă la ea,casa este foarte mare,de culoare albă şi foarte frumoasă.Am parcat maşinile şi am ieşit din ele intrând în casă.La uşă ne aştepta un băiat înalt cu păr blond,îmbrăcat în maiou alb şi nişte blugi simpli de culoare deschisă.Joan aşa o cheamă pe Doamna Grande nea arătat camerele noastre,sunt chiar foarte drăguțe,a mea chiar prea drăguță.E prea plină de roz şi fluturi şi floricele şi pufoşenii.Doamne scoate-mă de aici.
-Ămmm pot să schimb designeul la camera mea?am întrebat eu de Joan.
-Deci nu îți place rozul?spune Joan şi râde.
-Nu prea.spun şi râd şi eu.
-Desigur draga mea că poți.
-Mulțumesc.Spun fericită şi o îmbrățişez.În seara asta voi dormi aicj aşa cum este dar pe urmă o voi schimba.Deci mă duc să îmi aduc lucrurile din maşină şi le pun în cameră.După ce am pus tot ce am luat din maşină într-un colț al camerei Joan m-a chemat la masă.Am mâncat bine şi am plecat în cameră şi m-am pus în pat adormind.
Salut,salut.Păi nu am scris de mult timp dar m-am întors şi sunt în forță şi sunt pregătită să vă bucur cu capitole noi.Pupici.Forecer yours
-B.M.♥👑🌙
