Desprinsă din iluzia nopților

161 37 3
                                    

Din colecția cerului de stele,
Iată,coboară una dintre ele
Spre a-şi împărți lumina
Şi Pământul de a-l întâmpina.

În copaci,frunzele dansează
Cu vântul ce le complimentează, 
Și cu o adiere de noapte,
Și cu vorbe demult uitate.

Iar acest tablou feeric,
Desprins din alte lumi și astre,
Este completat,simbolic,
Cu-al tău chip luminat de felinare.

Surprinsă,într-un mod firesc,
De aste lucruri ce le vezi,
La ureche-ți povestesc
Lucruri pe care doar le visezi.

Te rușinezi;
Eu totuși continui să te minunez,
Cu complimente din cer alese
Și vorbe-nțesate în al meu suflet.

Către mine îndreptându-ți fața,
Cu-al tău sărut,parcă-mi dai viață.
Iar ochii pătrunzători,ai tăi,mereu,
Îmi deschid poarta sufletului meu.

                          
                               Dedicată Alexandrei

Iluzii anticeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum