Pe-un fir de praf se duce-ntreaga existență a mea,
În neant deja se îndreaptă toată viața grea,
Rămân doar așchii ale sufletului meu demult distrus,
Iar cripta pieptului eu o închid,regretând nespus.
Mă-ntreb cum poate un trup de lut,
Să iubească el atât de mult?
Cum de rațiunea ce-mi întregește ființa,
Îmi lasă sufletul să-mi scrie sentința?
Cum de solitudinea din viața mea,dispare
Atunci când dragostea pe loc apare?
De ce mai vine când o alung,
De ce mă urmărește când eu de ea fug?
De ce,mă tot întreb de ce...
Să scap de ea,aș face orice.
Îmi e de ajuns,de iluzii vreau să scap,
De cele ce-mi bântuie întregul cap...
Mă scufund în marea de emoții iar,
Plutesc la suprafață,dar în zadar...
Năluci de peste tot apar...
Lupta cu ele este în van.
CITEȘTI
Iluzii antice
PoesíaAcest volum conține un număr modest de poezii care sper din tot sufletul să fie pe placul tuturor... #30 Poezie în data de 09.01.2018 #53 Poezie pe data de 16.01.2018 #46 Poezie pe data de 20.01.2018 #102 Poezie în data de 16.02.2018 #62 Poezie în d...
