În ploaia neagră a sufletului meu
O persoană se holbează.
Știe că am ajuns la apogeu
Și asta o îngrijorează.
Astfel,picături de perle negre
Topesc sentimentele din mine,
Lăsându-mi sufletul să sufere
Și rămânând într-o baltă de suspine.
Și din abis,ușor,ușor
Regretul iese la suprafață,
Că eu,un simplu muritor,
Am iubit enorm în astă viață.
Lacrimi pe obrazul meu,reflectă
O patimă ascunsă și nocivă.
Dar eu,trăiesc o viață tulburată
Cu o traumă definitivă.
O inimă ruginită de-atâtea ploi,nu poate
Să iubească ea la nesfârșit,din păcate.
Sufletul e condamnat la o dragoste condamnată.
Și iubirea,înlănțuită de-atâta ură cât mintea poartă.
Lumina aici,rar alungă pustietatea
Și astfel,lumea asta e demult uitată.
Un val de melancolie ce bântuie întreaga-mi ființă,
Azi,mă lasă în chin și în mare suferință...
CITEȘTI
Iluzii antice
PoesíaAcest volum conține un număr modest de poezii care sper din tot sufletul să fie pe placul tuturor... #30 Poezie în data de 09.01.2018 #53 Poezie pe data de 16.01.2018 #46 Poezie pe data de 20.01.2018 #102 Poezie în data de 16.02.2018 #62 Poezie în d...
