Regrete...

72 24 1
                                    

Nu da cu biciu-n mine,soartă,
Căci știu că am greșit.
De m-aș putea revanșa vreodată,
Aș face-o numaidecât.

Esența sufletului meu,pesemne
S-a pierdut,pe zi ce trece.
Licărirea de demult a lui,dă semne,
Că tot ce-aveam nu se va mai întoarce.

Un vis stupid,speranțe zadarnice...
De ele,praful se alege.
Și nici acum nu pot pricepe
Că greșeala se plătește.

În zadar îmi pare rău nespus
Că sufletul și tot ce-aveam,s-au dus.
În interiorul meu rămâne,permanent,
Dezamăgirea de lume ce mă distruge încet.

Iluzii anticeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum