Te văd

43 15 11
                                    

Te văd prin stângăcia-ți dulce
A tinereții tale inocente.
Te văd când simți că nu poți duce
Ale tale simțăminte.

Te văd într-un rigid imperiu
Genuncheată de regrete.
Şi melancolică mereu te ştiu,
Când te pierzi printre momente.

Te văd în spectru-ngrijorării
Te văd cum resemnată,taci.
Şi sinele ți-l laşi uitării,
Şi cu suspinele te îmbraci.

Şi de-asemeni,pot să văd
Şipote de frumusețe
Izvorând din tine afară,
Dându-ți un aspect domnesc.

Şi de-ai şti cât de frumoasă
Poți să fii;părul ți-l lasă
Arămiu,crescând în valuri
Revărsându-se pe umeri.

Şi ale tale giuvaiere
Ochii tăi,cristale verzi,
Strălucind fără-ncetare,
Lumina lor tu să n-o pierzi.

Şi-al tău suflet,piatră scumpă
Nu îl mai încredința uşor.
Căci istovit atâta,după
Va deveni necruțător.

Cum te văd vreau să rămâi,
Sau mai bine,îți doresc.
Veşnic voi fi la căpătâi,
Să îți spun că te iubesc!

                         Dedicată Alexandrei

Iluzii anticeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum