Scrisoare

29 15 2
                                    

Din buncărul rațiunii,dragă,îți scriu...
Și tare mi-aș dori alături să-ți fiu.
Engoba ființei mele eșuează,lamentabil,
Și flăcări ce ies,să le sting,nu-s capabil.

Căci ast foc...cu focul dragostei se stinge;
Ura,cu mângâiere-amorului se-nvinge.
Exodul de gânduri mi-alungă tot dorul,
Temeinic,voiesc a-ți cere ajutorul.

Tânjesc,nostalgic,la cuvântul tău cel bun,
Ce se potrivea cu leacul suferinței mele;
Cu îmbrățișarea ta,crede-mă,îți spun,
Puteai pune capăt durerii mele.

Iar când fruntea ta ți-o sărutam
Și-n brațele mele te refugiai,
După atâta timp,simțeam,
O liniște răpită din rai.

Acum,privind în jur,debusolat,
Confuz de-a dreptul și expus...
Simt cum tot ce-a fost odat',
Printr-o clipire,s-a și distrus.

Iluzii anticeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum