Suspin de primăvară

45 19 3
                                    

Unde mă grăbești tu,vântule?
Cu adierea ta de primăvară...
Răcoarea ta-mi risipește gândurile
Și fiorii mă împresoară.

În locul tău,nenorociri și friguri
S-au așternut,pe-acest ținut;
E frig...și iar sunt eu în chinuri
Că neanunțat,ai dispărut.

Război cumplit se las-afară,
Gloanțe de sticlă cad din cer.
Străpung,nemiloase,întreaga-mi ființă,
Și mai departe eu trec,stingher.

Înghețata ploaie se oprește
Și sufletul,nerăbdător,
Parcă dinadins mai tare-și dorește,
În fața vremii să rămână nepăsător.

Căci primăvara a fost vândută
Pe câteva zile de iarnă,
De frig și de nebunie mută,
Și suferință nemeritată.

În umbră și în penumbră...
Se scaldă inima și mintea mea.
Le las libere în derivă,
În preajma fulgilor de nea.

Că m-ai lăsat tu,în colțul veșnic
În locul ast,plin de durere.
Nu spui nimic,mă lași să duc
O povară nimicitoare.

Îndură-te de noi,tu,primăvară!
Ce ai cu noi?Chiar nu-nțelegi?
De ce trebuie pentru a mia oară,
Să fiu supusul naturilor legi?

Iluzii anticeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum