Cerul de safir se întinde
Peste dealuri de suspine...
Am ajuns noi să lăsăm,departe,
Persoane dragi,ce ne-au fost demult aproape.
Tineri bravi sunt alungați...
De societate descurajați,
Obligați să-și taie rădăcinile,
Spre a-și câștiga departe-aripile...
Asta e viață,când puzderie de săgeți
Lovesc în suflet și din nou regreți?
Potop de oameni,pe zi ce trece-ndurerați,
Își lasă țara lor,că nu-s de nimeni ascultați.
Iar eu martor al exodului,încă mă mir
Cum de acest cer e încă de safir.
A mai rămas senin,dar cât va rezista...
Până când națiunea se va destrăma?
Sângele dacic,încet,se pierde;
Trecutul țării deja nu se mai vede
Reflectat în gânduri și-n inimi,
Proiectat în viitor și planuri.
CITEȘTI
Iluzii antice
PoetryAcest volum conține un număr modest de poezii care sper din tot sufletul să fie pe placul tuturor... #30 Poezie în data de 09.01.2018 #53 Poezie pe data de 16.01.2018 #46 Poezie pe data de 20.01.2018 #102 Poezie în data de 16.02.2018 #62 Poezie în d...
