Toamnă în sufletul meu

35 19 0
                                        

Trecând fiori pe sub priviri de brumă,
Scăldat în frigurile târzii de toamnă,
Melancolia,pașii mi-i tot îndrumă,
Pe alei străvechi,cu covoare de aramă.

Iar lumea sură,ce-o privesc cu greu,
Când toamnă este în sufletul meu,
Sporadic,mi-amintesc cum mai mereu,
Din rob al primăverii,deveneam ateu.

Suflarea rece infernul îl îngheață,
Luând naștere astfel alt tip de iad.
Mi-e dor de primăvara ce mi-a dat viață,
Și s-admir eternele păduri de jad.

Eu nu te vreau pe tine toamnă,
Nenorociri mi-aduci și friguri..
Și oboseala ce mi-o oferi,mă-ndeamnă
Să vreau să scap de-ale tale chinuri.

Și oricâte bogății ai să-mi oferi,
Sufletul însă mi-l lași pustiu.
Sunt rece,sunt cum nu vreau să fiu,
Blocat în ale vremii treceri...

Iluzii anticePovești de care să fii obsedat. Descoperă acum