Torențial de gânduri

11 2 0
                                    

Stam în casă şi priveam
De la fereastra aburindă,
Cum ploaia bate-anevoios în geam;
Se tot aud clinchete din grindă...

Şi-acest Cer ce plânge pentru noi,
Ne spală păcatele cu-aste lacrimi...
Căci foc mare-i declanşat de patimi
Ce des ne lasă sufletul greoi...

Copacii falnici şi scorțoşi,
Goliți de bunul lor veşmânt,
Se află prea neputincioşi
Într-un aşa deznodământ...

Şi vântul,suflând nepăsător,
Pe-o stradă prea răvăşitoare,
Îşi trece cuvântul covârşitor
Peste-o lume mai necruțătoare...

Iluzii anticeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum